Stare #10

aaa2

M-am săturat să vorbesc despre muzică, artă, filme, seriale, istorie și căți de parcă doar aceste subiecte îi fac pe oameni  mai inteligenți.  Oare chiar e important în viață să știi tot despre tot? Oare e mai important să asculți muzică bună decât să fii respectos? Oare e mai important să știi în ce curent artistic se încadrează pânzele colorate ale lui Dali decât să fii loial? Oare e mai important să te uiți la cele mai bune filme  și seriale decât să tratezi fiecare om ca pe un egal al tău? Oare e mai important să știi istorie decât să fii bun și înțelegător? Oare e mai important să citești decât să-i faci pe alții să se simtă bine cu ei însuși? De ce să crești la țară a devenit o rușine?  De ce contează atât de mult firma hainelor? De ce aveți atâtea complexe de superioritate? De ce să critici sau să râzi de un om care greșește fiindcă nu știe când poți să-l înveți? Cum rămâne cu sinceritatea, integritatea, onoarea?

Mereu m-am întrebat dacă îi tratez pe cei din jur cu superioritate din cauza cunoștințelor mele, credeam că acesta ar putea fi motivul pentru care toată lumea se îndepărtează de mine. Chiar credeam că o fac, dar am petrecut ultimele zile în Vrancea, la țară, în vârf de munte, apoi la poale. Acei oameni nu înțelegeau ce înseamnă să fii vegană, dar mi-au pus pe masă tot ce au crezut ei că pot mânca și am mâncat ouă, lapte, aș fi mâncat chiar și carne ca să nu-i fac să se simtă prost. Am ajutat oamenii să strângă masă, să încălzească mâncarea, să pună lemne pe foc.  Apoi am mers în cizme prin noroi, am cules flori, m-am bucurat de fiecare lucru mic și nu m-am plâns de nimic. Atunci am realizat că nu îi tratez cu superioritate, chiar deloc. Cele mai multe lucruri despre viață le-am învățat de la oamenii simpli și săraci.

În starea #9   am menționat că atunci când vin acasă și îmi revăd prietenii simt că joc un rol. Acum știu de ce. Ei mă fac să mă simt inferioară, credeam că e în mintea mea, nu e. Mie nu-mi pasă cine a mai făcut videochat și cine nu la noi în orășel, nu-mi pasă cine e gay, cine e sărac sau bogat, cine e virgină sau nu. Chiar contează lucrurile acestea?  Oare reflectă ele sufletul unui om? Crezi că stai cu trei trepte mai sus spre Rai decât mine fiindcă nu faci sex?  M-am săturat să vorbesc despre concerte sau cărți. Nu e de ajuns. Vreau să pot vorbi despre temerile mele, suferință,  iubire, fericire, tristețe, depresie, sex, intimitate. Mdaa…  nu pot vorbi ceea ce vreau să vorbesc cu cei de acasă. M-am consumat mult din cauza acestui lucru… chiar mă doare. Când am plecat, am plecat pentru că nu aveam pe nimeni aici,  ei m-au făcut să cred că am, dar, de fapt, nu am avut niciodată. Cel puțin nu așa cum mi-am dorit eu. L-am avut cu adevărat doar pe EL. Obișnuia să-mi spună în timp ce stăteam la geamuri și se juca în părul meu:  „Ești prea bună, prea sensibilă, prea simplă și oamenii cred că ești naivă. Nu-i lăsa! Ascultă pe toată lumea, dar nu crede pe nimeni.  Oamenii sunt pe interes. Dacă nu poți fi tu însuți, pleacă.” 

Stare #9

e438588d993f64e9890cd12528af0632

Am avut cel mai straniu sentiment azi în timp ce stăteam la masă cu prietenii mei. Am simțit că joc un rol. Mă jucam pe mine. O eu care nu mai există. Nu mai simt  nevoia să discut despre niciunul dintre lucrurile care mă obsedau cândva. Prietenii mei nu știu despre ONS-urile mele, despre mahmurelile mele,  despre noua mea relație, despre muzica nouă pe care o ascult, despre cartea pe care o scriu, despre nopțile în care am plâns, despre grijile mele, despre plăcerile mele, despre glumele mele, despre oamenii care mă văd zâmbind. Îi învinuiesc? – nu.  Vreau să vorbesc cu ei despre metamorfoza mea? – nu. Nici nu cred că ar înțelege… Niciunul dintre ei nu vor veni în orașul meu ca să înțeleagă. E diferit, chiar este, oamenii, comunitatea, spiritul.  Sunt îndrăgostită și fericită. O să dureze? – probabil că nu, am 21 de ani, nu e menit să dureze. Am devenit atâtea chestii mișto, fac atâtea chestii mișto, citesc atâtea chestii mișto, cunosc atâția oameni mișto.  Știu cum să fiu fericită doar cu mine însumi, nu am crezut niciodată că e important, mi se părea un clișeu. Hmm. E adevărat. Îmi sunt mie însumi suficient.

Eu mereu am fost singuratică.  Nu sunt genul care are prietenii de durată. Mă plictisesc la punct. Poate e greșit, poate nu e. Am această filosofie, dacă le pasă,  știu unde să mă găsească.  E ciudat, o fată pe care o cunosc de câteva luni are mereu timp să mă sune deși are cursuri, merge la bibliotecă, e voluntară, mai are și alți prieteni, doar așa ca să mă întrebe dacă sunt bine. Nu există ceva care să te facă să te simți mai apreciat decât un om care își rupe zece minute din timpul lui doar ca să afle dacă ești bine. Mdaaa.

Mantichora

fa21e027903ee7ca0139601681a79077

Dragostea noastră are trei rânduri de dinți, corp de felină  și coadă de scorpion.

E un monstru mitologic cu ochii verzi, culoarea hipnozei.

Venele tale sunt verzi, ale mele sunt albastre.

Pielea ta frige mereu, a mea e ca gheața.

Cald și rece. Alb și negru.  Răsărit și apus.

Hmm.

Unii ar spune că eu sunt înger și tu demon.

Poate sunt 99% înger și 1% demon.

Poate ești 1% înger și 99% demon.

Poate ai trezit la viață tot ce era mai rău în mine.

Poate eu am trezit tot ce era mai bun în tine.

Demonii mei dansează pe aceeași muzică ca ai tăi.

Dragostea noastră s-a născut pe tărâmul Hades și a crescut pe tărâmul lui Zeus.

Psycho in love

f040cd23acdee2be7a4d493362b96623

Ascult aceeași melodie pe repet de două zile (aici), el mi-a trimis-o. Se pare că ascult rap acum. Nici nu sunt sigură dacă e rap sau nu.  Este? Cred că sunt în delir deci nu contează. (aici) – altă melodie care mă obsedează.  E un băiat tare special. Are ochii de culoarea alunei și poartă cămăși coral (aici). Are o privire caldă și brațe primitoare (aici).  Ne-am cunoscut într-o zi de luni. Mi-a adus o bere la halbă, i-am zis că sunt alergică, el a zis: trebuia să inventezi ceva mai bun de atât dacă voiai să scapi de mine, acum sunt curios.  Ce pot zice, m-a făcut să râd. Păcat că nu și-a dat seama mai devreme că sunt nebună, acum e prea târziu (aici). Am vorbit puțin, avea inima frântă, era îndrăgostit de cea mai bună prietenă a lui. Ei bine,  deja avem ceva în comun, și eu eram îndrăgostită de cel mai bun prieten al meu. Am băut prea mult în acea noapte. Mult prea mult.  Am ajuns să-l sărut și a fost perfect. I-am dat block fostului  care spera la o împăcare, m-am îndepărtat iremediabil de cel mai bun prieten al meu (aici).  Cred că dorm prea puțin. Cred că petrecem prea mult timp la el în apartament. Nu am vrut să scriu despre ceea ce se întâmplă, nu am vrut să fie real (aici). Prietenele mele cred că mă droghez (aici), dar lui nu-i pasă (aici). Nu știu cât o să dureze, dar mă bucur de senzație. Mi-a fost dor să am fluturi în stomac, mi-a fost dor să plutesc pe al nouălea nor, mi-a fost dor să mă doară mușchii feței pentru că zâmbesc prea mult. Să te îndrăgostești merită, chiar dacă nu durează mult (aici).

P.S.: Fiecare „ aici ” e o melodie.

Nemișcată

tyspfkmm7g-ricardo-viana

Am văzut 13 reasons why și m-am gândit dacă e greșit sau nu să te sinucizi? – eu nu cred. Van Gogh s-a sinucis. Tuturor ne place arta lui, mai ales celor care nu știu cine a fost… Și eu am fost o ciudată în liceu, fata aia pe care colegele o băteau cu hârtii doar așa ca să vadă dacă au țintă, mă jigneau, râdeau, făceau fețe felurite de câte ori zicea ceva la ore, îmi ascundeau lucrurile. Îmi amintesc când profa de istorie m-a apărat de ele în timp ce râdeau de mine când citeam tema. E singura profesoară pe care o respect din tot liceul acela. Aveau un grup pe facebook în care comentau chestii răutăcioase despre pozele mele, despre desenele mele, despre articolele mele – o colegă a fost suficient de amabilă încât să-mi arate. Da, am urât liceul din toată inima mea. Voiam să le dau foc tuturor. L-am urât atât de mult încât m-am mutat la 500km distanță de el. Urăsc clădirea. O urăsc pe diriga care a avut tupeul să-i spună tatălui meu că sunt needucată pentru că n-am vrut să dau bani ca să-i luam ei cadou de 8 martie, ca să nu mai zic că nepoata ei era liderul clanului celor care mă urau și mereu o apăra. Într-o zi am protestat. Le-am zis tuturor că sunt niște c***e. Ohh, ce scandal a fost!  Cum mi-am permis să zic adevărul? Diriga a zis că sunt doar invidioasă pentru că băieții nu mă plac și pe mine. Mda… A fost nașpa.  Locul acela m-a frânt.  M-a făcut să mă simt urâtă, proastă, ciudată, grasă, pitică, nedorită, dar în ciuda tuturor acestor lucruri n-am jucat niciodată cartea victimei (fata din serial o face).

Fata din serial a trecut prin mai multe chestii. O înțeleg. Știu ce-a simțit atunci când a încercat să spună ce i s-a întâmplat dar nu a fost crezută. Știu. Eu i-am spus LUI și mi-a zis că sunt nebună, apoi i-am spus prietenei mele (cea mai bună, cică), a zis că vrea să mă asculte dar o suna iubitul ei și nu avea cum să nu-i răspundă. Chiar o înțeleg. Nu m-am gândit niciodată că ar fi mai bine să nu exist – ar fi însemnat să-i las pe cei care nu m-au crezut  și pe cei care m-au jignit  să câștige.   Serialul nu mi s-a părut cine știe ce. E un pic prea teatral pentru o dramă. Ar fi fost mult mai bun dacă era mai realist. Morala e importantă. Foarte importantă. M-a afectat mult. Povestea acelei fete seamănă mult cu a mea, prea mult. E trist.

Deci, nu, nu cred că e greșit să te sinucizi. Nu oricine poate sta nemișcat când are sufletul plin de ură, durere, neîncredere, trădare. Nu e ușor.

 

 

Eroul meu

liane-metzler-30296

Nu pot exprima în cuvinte cât de mult înseamnă el  pentru mine.  E fanul meu cel mai înfocat, dar și cel mai mare critic al meu.  E cel  care mă răsfață, dar și cel care mă ceartă.  Mama mi-a povestit că nu adormeam, când eram un bebeluș, până ce nu mă lua tata în brațe și-mi cânta, refuzam să adorm dacă nu auzeam ultima oară vocea lui. Primul meu cuvânt a fost tata. Semănăm foarte mult. Am aproape toată moștenirea lui genetică, doar ochii sunt ca ai mamei mele, verzi. Am aproape tot caracterul lui, doar felul în care iubesc l-am preluat de la mama mea. Am talentul lui, și el desena când era ca mine.

Cea mai impregnată amintire a mea cu tata este de pe vremea când aveam șase ani, era iarnă și stăteam cu capul pe pieptul lui în timp ce-mi citea 1001 de nopți. L-am întrebat ce-a făcut Șeherezada de a reușit să nu fie omorâtă de soțul lui? El mi-a zis cu un ton cald și domol: a fost misterioasă. Apoi l-am întrebat ce ar trebui să fac ca să devin asemenea ei, el mi-a răspuns cu același ton: citește, fii curioasă, fii curajoasă, fii altfel. Acela a fost momentul în care am decis ce fel de femeie vreau să fiu.

 Îmi zice Aliuță sau AliBaba. Nu e perfect. Uneori se enervează. Uneori exagerează. Uneori nu are răbdare. Dar mereu a știut când să-mi dea spațiu și când nu. A înțeles că sunt încăpățânată și nu m-a corectat, m-a învățat să folosesc această trăsătură a mea ca să devin independentă și puternică. A fost mereu de partea mea când profesorii îl chemau la școală pentru că comentam, el știa că niciodată n-aș fi comentat dacă nu m-aș fi considerat nedreptățită.  Mereu  a avut încredere în mine și m-a încurajat să am încredere în el orice aș face, oricât de vinovată m-aș simți, oricât de rău ar părea. Nu mi-a cerut niciodată să respect oamenii pentru vârsta lor sau pentru funcția lor. Nu m-a obligat să salut oamenii pentru că așa e frumos. Nu mi-a filtrat niciodată prietenii. Nu mi-a impus niciodată nimic, din contră, m-a încurajat să fac propriile mele alegeri bune sau proaste. Nu mi-a interzis niciodată nimic. Am crescut cu toată libertatea din lume.  Nu m-a lăsat să cresc cu impresia că pot avea orice sau că ceea ce am e garantat. Niciodată nu  a reparat greșelile mele, mereu a trebuit să o fac singură, nu m-a ținut într-un glob de cristal, nu m-a cocoloșit, m-a lăsat să am inima frântă, încrederea zdrobită, speranțele spulberate și munca neapreciată.  De fiecare dată când am fost rănită, într-un fel sau altul, îmi dădea o carte. Nimic nu vindecă o rană așa cum o fac cărțile.   M-a învățat totul despre mașini, m-a învățat să repar chestii prin casă, m-a învățat să conduc. A ales cea mai incredibilă femeie drept mamă pentru copiii lui și a tratat-o ca pe egala lui. Felul în care a tratat-o pe mama a fost exemplul meu despre felul în care un bărbat trebuie să se poarte cu mine. Uneori îi privesc cu invidie, după 28 de ani de căsnicie, încă sunt îndrăgostiți unul de altul și sunt cei mai buni prieteni.

Mdaa, eroul meu este tata, un om simplu, fără studii superioare, fără titluri sau avere și, totuși, un om atât de extraordinar.

 

Baby cântă Do Re Mi

A photo by Alex wong. unsplash.com/photos/l5Tzv1alcps

Noi doi am avut întotdeauna un fel de joc, numit, dintre noi doi:

 Cine are ochii mai verzi? Cine e mai pasional? Cine e mai deștept? Cine e mai orgolios? Cine își cere iertare primul? Cine are încredere în cine? Cine ascultă muzică mai bună? Cine are prieteni mai loiali? Cine se distrează mai mult? Cine  manipulează mai bine pe cine?

Era de fapt un joc al puterii.  Eu aveam mereu dreptate, iar tu ai fi făcut orice ca să-mi demostrezi că greșesc. În toate bătăliile noastre, eu mereu am câștigat – chiar și atunci când ai avut impresia că ai câștigat tu.

Azi mi-ai trimis această melodie pe chat apoi mi-ai dat block…

Do re mi fa so
Yeah, yeah
Do re mi fa so
Yeah, yeah

Yeah, if I can go back to that day we met
I probably would just stay in bed
You run your mouth all over town
And this one goes out to the sound
Of breaking glass on my Range Rover
Pay me back or bitch it’s over
All the presents I would send
Fuck my friends behind my shoulder
Next time I’ma stay asleep
I pray the lord my soul to keep

And you got me thinking lately
Bitch, you crazy
And nothing’s ever good enough
I wrote a little song for ya
It go like

Do re mi fa so fuckin’ done with you, girl
So fuckin’ done with all the games you play
I ain’t no tic tac toe
Send the X and O’s on another note, I’m ghost
Do re mi fa so fuckin’ done with you, girl
So send the X and O’s on another note, I’m ghost

If I could go back to that day we met
I probably would’ve stayed in bed
You wake up everyday
And make me feel like I’m incompetent
Designer shoes and Xanax tabs
Compliments, your makeup bad
You never had to buy yourself a drink
‘Cause everybody wants to tap that ass I’m done

And you got me thinking lately
Bitch you crazy
And nothing’s ever good enough
I wrote a little song for ya
It go like

Do re mi fa so fuckin’ done with you, girl
So fuckin’ done with all the games you play
I ain’t no tic tac toe
Send the X and O’s on another note, I’m ghost
Do re mi fa so fuckin’ done with you, girl
So send the X and O’s on another note, I’m ghost

(Yeah, yeah, oh)
(And you got me thinking lately, bitch you crazy and nothing’s ever good enough)

Do re mi fa so fuckin’ done with you, girl
So fuckin’ done with all the games you play
I ain’t no tic tac toe
Send the X and O’s on another note, I’m ghost
Do re mi fa so fuckin’ done with you, girl
So send the X and O’s on another note, I’m ghost

Știi ce se zice, dacă fostu‘  te urăște înseamnă că ai câștigat.