Am rămas goi…

Favim.com-36734

 Ce-a mai rămas din noi? Mizerie? Resturi de iubire? Amăgirea otravei din privirile noastre? Zâmbete uitate? Lacrimi? Dor? Mai are rost să vorbesc la plural? – nu vreau să mai știu nimic de tine, îmi vine să te urăsc, să te sluțesc, dar vezi tu inima mea nu mă lasă, ea îmi șoptește seară de seară: Iartă-l! Iartă-l! -cândva l-ai iubit…

Dar oare chiar te-am iubit? Oare chiar am simțit acea pasiune mistuitoare?

Atâtea promisiuni deșarte, atâtea cuvinte fără rost, atâtea lacrimi, atâtea doruri neîmplinite. E prea mult… stârnești în mine o melancolie bacoviană. Privește pe geam, până și vremea ține cu tine! -ea accentuează și mai tare suferința morbidă din inima mea.

Unde să fug? Cât de departe să mă ascund ca să nu mă găsească privirea ta?

Mă gândesc la felul în care fumezi și la felul în care îți ascunzi sensibilitatea după cuvinte barbare. Mă gândesc la toate lucrurile mărunte care te fac să fii tu. Și apoi mă gândesc la mine… la felul în care te măsor cu privirile și la felul în care îmi mușc buza.

Noi doi… NOI! -am rămas goi…

Anunțuri

2 gânduri despre „Am rămas goi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s