Stare #1

rubik__s_revenge_by_shikharsrivastava-d5c5dl5

Creația de obicei mă lovește după ce văd un film sau ascult o melodie, dar în ultima vreme nu simt nevoia să scriu nimic. Parcă orice scriu e o prostie, parcă orice am scris vreodată e o prostie. Scriu prostii siropoase pe care toată lumea crede că  le-am trăit.  Viața mea nu e atât de interesantă. Sunt doar o fată care se uită la prea multe filme și are o imaginație prea bogată. Sunt prea leneșă ca să-mi creez o poveste a mea. Lumea spune că oricine are o poveste. Care e povestea mea? Mereu am trăit totul pe jumătate. O jumătate de relație, o jumătate de prietenie, o jumătate de serial, o jumătate de oră. Mereu am făcut totul la nivel mediu, n-am fost niciodată cea mai deșteaptă sau cea mai frumosă, dar nici cea mai proastă sau cea mai urâtă. Sunt undeva la mijloc, adică la jumătate. Încep să desenez ceva, apoi uit să mai termin. Cred în karma, dar parcă cred și în Dumnezeu. Cred în iubire, dar când o am în mână dau cu ea pe jos. Sunt atât de egoistă încât dacă mă roagă cineva să renunț la comfortul meu personal, nu mai vorbesc cu acea persoană, dacă mă critică cineva le dau block. Toată ziua cu muzica mea, mă ascund printre versuri, toată ziua cu filmele mele dramtice, toată ziua artă, artă, artă. Nu simt că fac nimic util. Colecționez lucrui boho și mă îmbrac cum îmi vine. Dacă cineva e acolo mereu pentru mine, fac eu în așa fel încât să nu mai fie, mă simt incomod în preajma celor care chiar mă cunosc, de parcă au un fel de putere asupra mea. Nu știu ce e mai rău că îmi fac prietenii să mă urască sau că nu mă deranjează dacă mă urăsc. Folosesc oamenii…

   Am citit că persoanele foarte creative o conștință de sine mult mai mare decât oamenii obișnuiți. Ceea ce înseamnă că nenorociții aștia cu imaginație se simt mereu mizerabili. Asta explică multe. Eu nu vreau să fiu conștietă de mine însumi. E orbil. Practic tu știi că ești o nenorocită egoistă și mincinoasă, știi că nu e bine, dar îți place să fii așa oricum.

   Poate sunt într-un fel de depresie din cauza că am citit prea mult în ultima vreme și creierul meu nu mai are timp să se relaxeze, poate chiar în acest moment am vreo revelație, poate nu știu. Vreau doar să se oprească. Mă simt foarte inutilă și nu știu de ce. La fel cum nu știu de ce am scris postul asta sau de ce o să-l public.  Sunt atât de enervantă în acest moment,  nu înțeleg nimic, de parcă urăsc totul, de parcă nimic nu e bine, de parcă viața mea e pe sfârșite și n-am apucat să fac o diferentă în lume. Și dacă nu voi reuși niciodată să fac această diferență? Dacă nu voi scrie niciodată cartea la care visez atât de mult? Dacă vine meteoritul ala nenorocit despre care le spun tuturor?

 Sau poate sunt doar stresată… mă rog, mă simt aiurea și ascult Nickelback – și dacă nici asta nu e nașpa, nu știu ce este.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s