Stare 2#

Eu mereu am fost rece. Mereu m-am folosit de toată lumea. El a fost singurul în fața căruia m-am dezbrăcat de secrete, singurul pentru care m-am gândit să renunț la libertatea mea, la control. Dar nu mă pot schimba peste noapte. Am făcut ceea ce trebuia să fac ca să supraviețuiesc și nu-mi pare rău. N-o să-mi cer iertare.

Anunțuri

b6c51e60978c95ec164ae9687d8e4c47

 Am tot evitat să pictez. Ce zic eu să pictez? – abia mai știu să țin creionul în mână. Nu știu ce simt, sunt atât de confuză, nu știu ce am devenit, nu știu pe cine iubesc sau ce vreau să fac mai departe. Singurul lucru după care aștept acum este orarul pe semestrul doi. Mă gândesc la iubire și mi se pare o iluzie, o fantezie. Nu există. De când el mi-a frânt inima nu mai pot desena,  tot ce văd, tot ce simt e negru. Urăsc totul în jurul meu. Abia îmi mai ud florile de la geam.

Cumva vreau să se întoarcă la mine, dar cumva nu vreau. Am suferit toată vara ca un câine așteptând să mă caute și la sfârșit tot eu am fost vinovată? Sunt neroasă pe mine însumi pentru că încă îl iubesc. De ce fac asta? Nu merită! Nu aveam nimic să-i demonstrez. Nici măcar nu mă credea când îi spuneam ceva.

 Eu mereu am fost rece. Mereu m-am folosit de toată lumea. El a fost singurul în fața căruia m-am dezbrăcat de secrete, singurul pentru care m-am gândit să renunț la libertatea mea, la control. Dar nu mă pot schimba peste noapte. Am făcut ceea ce trebuia să fac ca să supraviețuiesc și nu-mi pare rău. N-o să-mi cer iertare. Nu. Nu o să împlor pe nimeni să mă creadă, să fie altături de mine, să mă înțeleagă, să mă asculte sau să-mi răspundă la mesaje. Nu am nevoie de asta. Știu cum să plâng de una singură. Nu o să merg cu capul în pământ doar că să se simtă alții bine despre ei însuși.

  Pe mine nu m-a învățat nimeni cum să iubesc ceea ce văd în oglindă. Am făcut-o de una singură.  Și da, nu sunt frumoasă, dar sunt deșteaptă, talentată, originală și e timpul să demonstrez asta. Mi-am pierdut timpul cu drame inutile și oameni superficiali. M-am chinuit să găsesc profunzimea unui ocean intr-o băltoacă. Trebuie să învăț diferența dintre oamenii de aur și cei placați cu aur. Nu pot continua așa.

Nu am nevoie de Superman, de Batman sau de alt erou. Nicio fată nu are nevoie de asta. Eu sunt propriul meu erou. Societatea ne-a învățat greșit. Toate basmele cu prinți și povești de dragoste ne-au afectat. Nu ai nevoie de o poveste de dragoste ca să fii fericită.

Fericirea mea este arta, creația, cactușii, romanele, filmele bune, serialele psihologice, votca, tequila, barurile din centru vechi, cafeneaua de unde mănânc clătite americane cu toping de zmeură, condusul, ploaia, Yellowcard, muzica clasică, fotbalul, prietena mea cea mai bună, câinele meu, ciocolata amăruie cu caramel, compotul de ananas, măslinele verzi și perna mea.

Și ce dacă beau prea mult? Și ce dacă fac prea multe greșeli? – am doar 20 de ani…

Nu, nu o să-l implor să mă iubească, să mă ierte, să mă vadă pentru ceea ce sunt. Nu o să-l las să mă facă să cred că ceea ce sunt nu e de ajuns, că sunt o nenorocită care nu face nimic bine. Nu  eu sunt ceea care aduce sh*t show-ul ci el. Nu e vina mea. Chiar nu este. Nu merit toate astea.

 O să trec peste, o să mă vindec, o să mă iert și o să pictez din nou.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s