Gândim sau tocim?!

10371220_778413648875230_7013991705266728833_o

Profesorii corectori de la BAC colecționează perlele elevilor în loc să se întrebe de ce scriu elevii prostii. Ministerul scade nivelul de dificultate de la an la an poate, poate anul acesta cresc statisticile și nu trebuie să îi dea nimeni dreptate lui Nenea Băse când a spus că avem o țară de proști. Că tot vorbim de statistici, de ce le mai faceți că ăștia micii de clasa a VIII-a sunt puțin băgați în ceață când vine vorba de ele.

Dacă profesorii noștri sunt atât de implicați în educația noastră de ce simt nevoia să râdă de propriul lor eșec?  Urăsc 90%  din profesorii care m-au îndrumat în cei doisprezece ani de școală. La română mi s-a predat la fiecare operă câte un comentariu de cinci-șase pagini, plin de nelogisme sau arhaisme pe care nimeni nu mi le-a explicat, trebuia să îl învăț acasă pentru că altfel mă asculta și îmi dădea trei sau, și mai spectaculos, trebuia să învăț șaisprezece strofe din Luceafărul ca să iau zece.  Am citit operele pentru că îmi place să citesc, dar am avut trei și patru, fiindcă am refuzat să tocesc ceva ce nu înțelegeam. Engleză am învățat din seriale, că profa se pierdea puțin (toată ora) vorbind despre papagalul ei și produsele avon. Geografie am învățat din sintezele pe care mi le-a dat în clasa a VIII-a  o profă extraodinară,  pentru că diriga (profesoară de geografie) tot ce făcea era să zbiere la noi pentru că nu știam grupele de munți pe care nu ni le arătase niciodată,  ne zicea că „trebuie să descoperiți singuri”.  Stăteam în prima bancă, ea se sprijinea de banca mea și zbiera ca o descrierată spunându-ne că suntem proști și neducați de părinți. Singurele profesoare care merită respect, și îl au, sunt profa de franceză și  cea de istorie. La istorie am mers la olimpiadă. De ce? Pentru că profa m-a motivat și susținut. Ea a fost singura care a văzut că nu sunt o copilă neducată și rebelă, a văzut că protestez pentru că gândesc și m-a îndrumat să dau la drept. Nu spun că nu există profesori extraordinari, spun că sunt prea puțini ca să schimbe ceva.

Adevărul este că în liceu primesc zece tocilarii  aceia care nu ies din bănci sau din casă, care învață pentru că le este frică și pentru că sunt obligați. Sau cei care îi lingușesc pe profesori, cei care le mai fac câte o atenție din când în când, cei care memorează zece pagini și reproduc ca niște roboței setați. Un exemplu pertinent este scandalul pe care l-au creat colegele mele când am refuzat să dau bani ca să îi cumpere dirigăi brățărică de aur.  De ce să le fac cadouri? Sunt acolo pentru mine? Serios?! Zbiară la mine pentru că au bunătate în suflet?  Nu cred. Cu ce sunt eu vinovată ca au salarii mici?!

Ce s-a întâmplat cu activitățile extrașcolare? Teatru? Film? Muzică? Reviste? Desen? Cluburi de geografie, istorie, fizică, matematică, etc? Voluntariat?  De ce dăm atâta importanță religiei? – eu aveam doi, am refuzat să învăț rugăciunile sfinte care mă vor vindeca de cancer într-o zi.

Sistemul nostru educațional a rămas la fel ca acum cincizeci de ani. Învățăm ce ni se dă, îi pupăm în cur pe comuniști și ajungem cineva în viață. Partidul nu ne dă voie să întrebăm de ce. România nu e stat democratic, în spatele acestei democrații se ascund toți foștii funcționari și membrii politici comuniști. E o iluzie, dar lumea încă votează cu PSD.

Oare chiar sunt părinții vinovați pentru că nu învață copiii? – da și nu prea. Problema asta e mult mai mare de atât: prostia provine din sărăcie și săracii se înmulțesc ca șobolanii. Nu mai bine facem zece copii, trăim din ajutor social și bem țuică făcută din pufoaică?  Bine, bine dar sunt și plozi din familii bogate care nu învață. Te-ai întrebat dacă banii aia sunt munciți sau furați? Ce zici? Că nu contează? Ba contează! – că de furat, fură orice prost.

Tragedie.  Romanul Moromeții a devenit roman interbelic. De ce au scris acestă tâmpenie idioții noștri de clasa a XII-a? Pentru că în volumul I acțiunea se petrece în perioada interbelică. Ceva, ceva au știut ei. Așa se întâmplă când înveți ceva și nu știi ce dracu ai învățat.  Acum are sens importanța înțelegerii materiei?! Sper că da, deja m-am repetat de prea multe ori și nu e plăcut când citești.

Un elev nu trebuie criticat, jignit, discriminat. El trebuie motivat. Nu, nu de note, ci de gândul că poate face ceva diferit, că poate ajuta, că poate fi independent, că va fi un exemplu bun pentru alții, că își va ajuta părinții la bătrânețe.

Anunțuri

2 gânduri despre „Gândim sau tocim?!

  1. Asta este adevarul si ma intreb daca se va gasi cineva care sa ia masuri intr-o zi. Cred ca de aceea nici nu am fost atrasa pe partea de literatura, ci am preferat materiile logice, unde stiam ca exista un singur rezultat, nu o suta de interpretari. Nici macar profii nu isi mai dau silinta pentru noi, trantindu-ne niste comentarii in fata si gata, invatati-le! Daca ei nu-si iubesc meseria, cum sa ajungem noi sa acordam atentie materiei pe care o preda?!
    Pe noi, la religie, ne cerea sa citim Evangheliile si sa le facem rezumat. Apoi ne punea intrebari, sa vada daca am citit cu adevarat sau am copiat din alta parte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s