Stare #3

4fc5d7f0447d2d565c551b974b9a04b9

Poate ar trebui să beau mai mult și să simt mai puțin. Poate ar trebui să nu mă mai gândesc la toate greșelile pe care le-am făcut, la toți nenorociții pe care i-am iubit, la prietenii pe care nu-i mai am. Nu știu… am obosit. Pentru cine lupt? Împotriva cui? De ce? Oare întreaga mea viață o să fie așa? De ce aleg mereu să văd tot ce e mai bun în oameni?

Mă simt de parcă nu-s la mine acasă. Parcă totul s-a schimbat. Poate eu sunt cea care s-a schimbat. Nu știu. Mă simt singură. L-aș suna, dar știu că de data aceasta nu-mi va răspunde. Singurul motiv pentru care așteptam cu nerăbdare să mă întorc acasă a fost să-l revăd pe el. Acum am nimic. Era cel mai bun prieten al meu. Aveam încredere în el așa cum n-am avut în nimeni niciodată. Mi-am dat voie să am nevoie de el. Prietenia cu el e cea mai sinceră prietenie pe care am avut-o vreodată. De ce să stric totul?

Vreau să mă întorc în Cluj- Napoca.  Îmi e dor de aglomerația liniștită, de străzile înguste, de UBB, de cimitirul în care pierdeam ore întregi desenând, de cele mai bune donuts care există, de BCU, de Janis, de Someșul Mic, de apusurile ascunse după dealuri, de Parcul Central, de scările de la Cetățuie, de camera mea din Gheorghieni. Îmi e dor de oamenii liniștiți și politicoși. Îmi e dor să mă plimb pe jos prin oraș.

Nu sunt suficient de frumoasă. Nu sunt suficient de inteligentă. Nu conduc suficient de bine. Nu gătesc suficient de bine. La dracu, nici nu pictez atât de bine cum aș vrea eu. Să mai zic ceva de scris? Nu am mai citit un roman de foarte mult timp. Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine.  Poate m-am obișnuit atât de mult cu valurile încât acum că apele s-au mai liniștit nu mai știu cum să înot. Lupta aceasta continuă cu mine doare, nu mai pot, nu mai vreau. Am obosit. Poate sunt plictisită. Ar fi bine să fie așa.

Mă uit la cadoul pe care l-am luat pentru cel mai bun prieten al meu, cred că am să-l arunc. Nu trebuia să cred niciodată că el va fi sincer cu mine, după atâția ani în care am fost mințită ai zice că e imposibil să cad în aceași capcană… sunt prea naivă. E timpul să trec peste.

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Stare #3

  1. I-ai luat un cadou într-un moment de sinceritate cu tine.
    Dăi cadoul şi întoarce-i spatele.Lasă-l în aer cu cadoul în mînă.Poate aşa înţelege ceva.Si dacă nu înţelege, să fie sănătos.Atîta poate.
    Tu eşti steaua şi în jurul tău graviteaza toţi ceilalţi.Tu hotărăşti pe cine luminezi.
    Si să ştii că Fany te aduce la Cluj, dacă n-ai altceva cu ce să vii.Clujul e tot aici şi te aşteaptă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s