21 Lara

photo-1457449705837-be51f5fa9e96

N-am crezut niciodată că voi cunoaște pe cineva ca tine…

N-am crezut niciodată că voi iubi pe cineva ca tine…

N-am crezut niciodată că voi pierde pe cineva ca tine…

…dar…

Am avut o zi destul de mohorâtă, m-am uitat toată ziua la White Collar, am mâncat ardei umplut cu ciuperci și salată de fructe, voiam să fac un duș fierbinte când pe ecranul telefonului meu a apărut un mesaj de la el  „pot să te sun?”

Nu am știut cum să reacționez. L-am văzut în cartierul lui când am mers să mă întâlnesc cu cea mai bună prietenă a mea, se holba la mașina mea, probabil era curios dacă sunt eu la volan. L-am văzut cu două zile înainte de asta, își aprindea o țigară, știe că felul în care fumează mă omoară – lacom și obsesiv -, tocmai din acest motiv își aprinde țigara de câte ori mă zărește pe străduțele astea nenorocite din orășelul nostru trist.

 21 decembrie 2014 – prima oară când m-a sărutat. Eram în mașina mea, am oprit la colțul străzii ca să-l las acasă, a vrut să coboare, mi-am pus mâna pe obrazul lui și l-am rugat să mai stea, m-a luat în brațe, m-a sărutat pe frunte, pe obraji, apoi pe buze, am deschis gura ca să gust mai mult din el. Avea gust de tutun și cafea cu lapte, n-am să uit niciodată gustul lui, încă îl mai simt pe buza de jos uneori.

Lara – numele fetiței pe care ar fi trebuit s-o avem împreună. Stăteam la bar, beam cafea cu lapte fără zahăr și vorbeam despre viitor, eu i-am spus că vreau băieți, el a zis că vrea fete, apoi ca să-mi facă pe plac a zis un băiat și o fată. Fetița trebuia să fie mai mică decât băiatul, să aibă ochii mei mari și verzi, talentul meu, inteligența mea, părul și mâinile lui. Am ales numele Lara pentru că era numele lui preferat și numele pe care i-l pusesem eu prietenei mele imaginare din copilărie.

Îmi e atât de dor de comfortul pe care doar în brațele lui l-am găsit. Nu m-a înțeles niciodată, îmi ura playlist-ul, nu o suporta pe cea mai bună prietena a mea, era gelos pe prietenul meu obsedat de apusuri pentru că mereu a prevăzut că aveam să mă îndrăgostesc de el în cele din urmă. Dar m-a iubit ca nimeni altcineva, a avut grija de mine, a avut încredere în mine, m-a respectat, dar eu voiam mai mult, mult mai mult.  Nimeni nu mă crede când spun că m-a iubit atât de mult, dar  eu știu, eu văd, pentru că nimeni nu l-a cunoscut ca mine, pentru că dintre toate iubitele pe care le-a avut vreodată, eu sunt singura care i-a atins inima. Nu vreau să-l mai vorbesc de rău, eu nu cred tot ceea ce spun prietenilor mei despre el, de ce o fac? Eu știu că nu e doar un mediocru nesimțit care se imbată și fumează… eu îi știu sufletul.

I-am răspuns în cele din urmă că nu poate să mă sune și acum mă simt goală. Am fost agitată zilele astea, am postat non-stop citate, melodii  fără să știu exact la ce mă gândesc sau la cine. Acum știu, eram agitată pentru că l-am revăzut pe el, pentru că  încă mă iubește la fel de mult, pentru că îi pare rău că m-a pierdut.

Acum știu că orice aș face el mereu va fi o parte din mine. Sigur, acum iubesc pe altcineva, dar el e cel care mi-a schimbat destinul, nu cred că poate cineva să-l înlocuiască.

Anunțuri

8 gânduri despre „21 Lara

  1. Pare că împărtăşeşti mult din viața ta(spun pare pentru că noi nu vom şti niciodată dacă ne spui adevărul sau dacă îl spui în jumătăți de măsuri sau dacă toate acestea sunt doar lucruri pe care ți le imaginezi noaptea târziu, personal eu cred că sunt adevărate, eu vreau să cred asta, poate pentru că mă regăsesc mult în ceea ce împărtăşeşti). Aş vrea să ştiu dacă ai crezut vreodată că ai mers prea mult, dacă ți-ai dorit să nu postezi anumite articole vreodată? Presupun că prietenii tăi sunt conştienți de existența acestui blog, presupun că fostele iubiri sunt, de asemenea…nu e ciudat? Nu se simte ciudat această transparență? Nu simți câteodată că spui prea multe? Da, după cum se poate vedea sunt puțin chinuită de anumite întrebări…de când e prea mult? când ai depăşit anumite lumite? În jurnalele mele nu există o limită, niciodată nu a existat una, dar cumva pe mediul online mi se pare că una este sănătoasă, dar încă nu am ajuns la ea. Aş vrea tare mult să văd tot ceea ce ai de spus despre toate acestea.
    -A.

    1. Toata lumea e constienta de blogul meu, cei care ma cunosc cu adevarat stiu ce e adevarat si ce nu si asta este tot ce conteaza. Cine nu mă cunoaște poate să își dea cu părerea oricât și oricând pentru că nu mă afecteaza. Da, regret că am postat anumite articole, multe le-am șters destul de repede după ce le-am postat. Acest articol este destul de personal, dar nu atât de mult cum pare, folosesc detalii din viața mea ca să dau forță lucrurilor pe care le scriu, ca să pun toată pasiunea pe care o am în minte. Rare ori scriu exact ce se întâmplă în viața mea. E mai mult ficțiune aici. Nu trăiesc tot ceea ce scriu, niciun scriitor nu o face, poate ar fi fost mai clar dacă scriam S.F. sau fantezie.

    1. Da, am. Am învățat de-a lungul timpului că e mai bine ca atunci când vreau să transmit un anume mesaj cuiva prin ceea ce scriu, să fie ceva ce știm doar noi doi, un detaliu și atât. Abstractizez cumva, cred. 🙂

      1. Mulțumesc pentru că ți-ai împărtăşit aceste gânduri cu mine! M-au ajutat să văd o altă perspectivă de care aveam atât de multă nevoie. O zi frumoasă în continuare!
        -A.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s