niq52qexobu-ishan-seefromthesky

“O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei.”
Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

M-am tot întrebat în ultima vreme ce este dragostea și de ce este ea cea mai mare forță din lume. Majoritatea oamenilor se simt cu adevărat fericiți când iubesc și sunt iubiți. Ce rol are atracția în toată treaba asta cu iubirea? Ce rol are personalitatea? Ce rol au amintirile?  Ce rol are prietenia?  De ce după primul val de feminism a devenit atât de important să te căsătorești cu persoana de care ești îndrăgostită? E mai bine să te căsătorești din iubire? Cum știi că e real?

Pe măsură ce-am crecut am realizat că nu iubești cu adevărat pe nimeni, ci iubești frânturi din tine pe care le-ai regăsit în altă ființă și cu cât găsești mai multe astfel de frânturi într-o altă ființă cu atât ajungi să o iubești mai mult. E ca și când ai construi un zid, cărămidă cu cărămidă. Uneori zidul este solid, rezistă atacurilor și vremii urâte, alteori se dărâmă după prima suflare a vântului. Depinde.

Psihologii spun că o femeie alege aproape întotdeauna un bărbat care seamnă cu tată ei și că un bărbat alege o femeie care seamănă cu mama lui pentru că e familiar . Tata e blond, încăpățânat, se uită prea mult pe Dicovery, îi place să doarmă, nu prea face cadouri, nu știe să zică nu, nu are răbdare, se enervează ușor, e pretențios, dar e un bărbat bun, de cuvânt. Ei bine, mie îmi plac blonzii încăpățânați care se enervează ușor. Poate chiar au dreptate, cine știe.

Nu cred în dragoste la prima vedere. Cred în atracție la prima vedere. Se întâmplă să cunoști oameni și instantaneu să realizați că e o conexiune între voi, dar conexiunea acesta nu întotdeauna rămâne, uneori e doar ceva de moment. Sentimentele nu sunt atât de imprevizibile precum ne place să credem, din contră, ele se formează încet și sigur doar că nu mereu le acceptăm. Cred că e un proces ce are loc în subconștientul nostru, dar pe care conștientul trebuie să-l dorească ca să explodeze în ceea ce noi numim iubire. Astfel, poți iubi o persoană în subconștientul tău, dar atâta timp cât conștientul nu acceptă va rămâne un sentiment vag și suspendat sau poți să nu iubești o persoană în subconștientul tău, dar atâta timp cât conștientul îți sugerează că o faci, vei iubi acea persoană – nu va dura o veșnicie, de obicei e mai mult un capriciu -. E totul în mintea ta, conștient sau nu, chiar alegi pe cine iubești.

Cât despre căsătoria încheiată în numele iubirii, hmm, nu știu. Cred că depinde de la o persoană la alta.  În opinia mea, e mai bine să te căsătorești cu un bărbat care te înțelege, te face să râzi, te respectă și te susține decât cu unul care te iubește.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s