Totul se schimbă

qyftkpfqzv4-wil-stewart

Mesajele tale m-au trezit din somn, mi-ai răspuns la un mesaj pe care ți-l trimisesem azi-noapte – eram supărată și aveam nevoie de tine. Am zâmbit deși aș fi vrut să mai dorm. Am vorbit puțin apoi ne-am contrazis ca niște idioți. Mi-a fost dor să ne contrazicem așa. Este ceea ce ne face pe noi doi să fim noi. Este ceea ce mă atrage cel mai mult – felul în care ai dreptate, felul în care mă liniștești, felul în care mă domolești -. În ultima vreme am avut impresia că totul se stinge. Totul se schimbă, am crescut puțin, am plecat de acasă, am cunoscut alți oameni, am devenit un pic mai responsabili, mai maturi, începem să avem propria noastră voce. Ceea ce simțim s-a maturizat odată cu noi sau cel puțin asta sper, cealaltă versiune nu o pot accepta.

Nu vreau să mai scriu despre tine. Nu vreau să pictez/desenez despre tine. Nu vreau să am un playlist despre tine.  Arta e religia mea, nu aș fi eu fără ea, dar în ultima vreme a încetat să mai fie despre mine și a început să fie despre tine. Tot ce mi-am dorit vreodată a fost să mă descopere cineva cu adevărat în creațiile mele. Să se întrebe cineva de ce desenez nuduri, eoliene, apusuri, fete blonde, băieți cu părul lung, clepsidre. Să se întrebe cineva ce am vrut să exprim prin printr-o anumită metaforă. Acum chiar  dacă va exista o persoană care să mă descopere așa cum îmi doresc eu, tot ce va vedea vei fi tu.

Deja mi-ai spus că nu mă vrei… ce rost are să te pictez? Mă tot gândesc la tot ce mi-ai zis când mi-ai răspuns la scrisoare. Tu nu m-ai vrut…  M-am întrebat de ce o vreme, apoi m-am oprit. Am fost supărată pe tine o vreme, apoi m-am oprit. M-am îndepărtat o vreme, apoi mi-am amintit că ești cel mai bun prieten al meu și m-am apropiat din nou. Mă simt bine să vorbesc cu tine din nou, dar de fiecare dată te întreb ceva simt că te enervez -pentru că tu nu ai nevoie niciodată de mine, nu vrei să vorbim, nu mă întrebi nimic, așa că atunci când te întreb ceva chiar simt că n-ar trebui să te deranjez -. Mă străduiesc cât de mult pot eu să fie la fel ca înainte să-ți scriu. Te privesc și știu că e mai mult de atât între noi, în mod normal aș zice ceva, însă ar fi chiar patetic să fiu refuzată de două ori, nu e așa?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s