Compromisurile pe care nu le fac

5d8cd69b62a698a98433c0df48f946d1

Am avut o discuție cu o prietenă despre compromisuri. I-am spus clar că eu nu fac compromisuri, ea a încercat să-mi explice că sunt necesare și lucrurile au degenerat, adică m-am enervat. Sunt prea încăpățânată. Nu e vorba că nu eram de acord cu ea, nu aici a fost problema, știu că are dreptate într-un fel. Pur și simplu eu consider că pe termen lung duc la nefericire, mai ales intr-o relație.  Să zicem că renunț să mai locuiesc în orașul meu preferat pentru iubitul meu, mă mut în orașul lui pe care îl urăsc,  la început va fi ok, apoi această decizie îmi va provoca frustrări pe care mi le voi vărsa asupra lui cu sau fără intenție și, în cele din urmă, decizia asta va interveni intre noi. Sigur că renunț la orgoliu și dau mesaj prima după o ceartă, că  îmi cer iertare și iert la rândul meu, că trec peste multe chestii mici și sunt tolerantă, dar niciodată n-am să renunț la ceva ce mă definește pentru altcineva și la rândul meu nu cer altei persoane să renunțe la astfel de lucruri pentru mine. Nu o să renunț la drept, la artă, la a fi vegetariană, la Cluj-Napoca sau la ideea de a avea un copil pentru dragoste (pentru mine astea sunt compromisuri în adevăratul sens al cuvântului). Cred că dacă e dragoste adevărată nu va fi necesar să renunț la astfel de lucruri. Am avut acel gen de dragoste care te obliga să devii altcineva și știu că nu e real, că nu durează, că în cele din urmă ajungi să-l urăști pe cel pentru care ți-ai fi dat viața.  Dacă nu poți fi tu într-o relație atunci ce rost are? – nu vreau să am o relație doar de dragul de a o avea, mai bine singură.

 Știu din experiență că am dreptate.  Sunt mult mai matură decât las să se vadă și mă cunosc suficient de bine cât să știu ce mă face fericită și ce nu. Pot accepta multe lucruri, pot ierta și mai multe, dar nu pot să fiu altcineva ori compromisurile cam asta fac, te transformă. Nu e obligatoriu să încerci ceva nou ca să știi că nu îți place. Dacă îți e frică de înălțime, e clar că n-o să te simți prea bine când sări cu parașuta.

Poți să simți că el e dragostea vieții tale, și poate chiar e, dar dacă nu aveți aceleași planuri de viitor probabil că nu va funcționa. Nimeni nu a zis că dragostea vieții tale va fi cel alături de care îți vei petrece întreaga viață.  Căsătoria e mai mult un parteneriat, trebuie să fiți cei mai buni prieteni mai presus de orice altceva pentru că dragostea nu e de ajuns, degeaba te iubește dacă nu te înțelege.

Anunțuri

6 gânduri despre „Compromisurile pe care nu le fac

  1. Compromisul e oarecum în echipă. Adică vă mutați la mijlocul distanței. Nu există un sacrificat și un învingător ci două persoane diferite care se iubesc și vor să facă ceva împreună. E mai complicat decât pare și sunt momente în care compromisul e prietenul tău, pentru că îți dorești fericire nu să demonstrezi că ai dreptate (am scris de curând un articol exact pe tema asta, nu știu dacă l-ai văzut). Sigur, mă refer la micile compromisuri. Pentru că da, e mare diferență.

      1. Mi-a placut articolul, sunt de acord cu micile compromisuri, e normal să existe, dar nu trebuie sa depăsească o anumită limită. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s