Stare #6

another_one_by_agnes_cecile-d7a1f7l

Am o intuiție grozavă. Poate pentru că o dată pe lună ovulez, poate pentru că am citit prea multe porcării psihologice, poate pentru că pur și simplu am spirit de observație. Ani întregi m-am luptat cu intuiția mea, nu am vrut să fac deloc cum îmi spunea ea. Când m-a sărutat prințul meu fermecat pentru prima oară ea mi-a spus clar și răspicat să fug în direcția opusă, nu i-am dat ascultare și un an mai târziu plângeam cu genunchii strânși la piept. Când am încercat să repar lucrurile cu cea mai bună prietenă a mea mi-a șoptit același lucru, din nou, nu i-am dat ascultare și astfel  m-am despărțit de prietena mea cea mai bună de două ori din același motiv.

Știu că o prietenă bună de-a mea își face de cap în patul celui care mi-a fost cel mai drag prieten din copilărie  și care m-a rănit cu ipocrizia lui totală acum șase ani. Nu o pot dovedi în niciun fel. Dar știu că am dreptate. O văd în felul în care i se schimbă privirea când aduc vorba de ea, în felul în care ea ține mereu să facă câte o glumă legată de el poate, poate mă rănește pe mine. Au trecut șase ani de atunci. Am trecut peste (dacă el nu a făcut același lucru nu e vina mea). Nu mă deranjează ce se întâmplă în patului lui, ci că  trebuie să mă prefac că ei știu să joace teatru mai bine decât o fac de fapt.

Mereu am observat când un tip mă place și le-am zis în față că știu. Nu stăteam la discuții inutile și flirt mai mult de o lună maxim două. Viața e scurtă și fără toate jocurile astea inutile. În afară de fostul meu care m-a privit în ochi, a zâmbit într-o parte  și mi-a zis că am dreptate (are tot respectul meu pentru acel moment), toți, dar absolut toți, mi-au zis că sunt nebună ca apoi să se răzgândească la două – trei luni și să încerce să-mi spună acest lucru oricum altcumva dar nu direct . Eh, ei ar vrea ca tot eu să fac primul pas… Nu se va mai întâmpla! Oricum, acum nu mai fac deloc primul pas și nici nu mai interpretez gesturile unui tip în niciun fel, am învățat în cel mai brutal mod că atunci câte un tip te vrea cu adevărat nu va aștepta să-i pici în brațe pur și simplu, ci va depune efort pentru tine.

Am un sentiment că o persoană e deranjată de apropierea mea față de o altă persoană. Am făcut imensa greșeală de a vorbi despre asta și mi s-a zis, din nou, că fac totul despre mine. Sunt o egocentristă nenorocită!  Nu sunt. Se numește intuiție. Dar, hei, cine sunt eu să îi contrazic pe toți oamenii ăștia care mă cunosc mai bine decât mă cunosc eu pe mine? În ultima vreme am fost numită limită, imatură, superficială, egocentristă și e ok pentru că eu știu că ceea ce îi deranjează pe oameni, de fapt, cel mai mult la mine este că văd prin măștile lor ieftine și spun lucrurilor pe nume.

Azi am învățat să tac indiferent cât de tare ar urla intuiția mea la mine. O să continui să tac de aici încolo pentru că am obosit să fiu acolo pentru toți acești oameni care mă cred limitată, imatură, superficială, egoicentristă sau nebună. Nu cred că eforturile mele sunt apreciate, dacă ar fi fost nu mi-ar fi zis nimeni că fac totul despre mine, o persoană care face acest lucru nu are timp să rezolve problemele altora.

Anunțuri

4 gânduri despre „Stare #6

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s