(Dez)rădăcinare

louis-blythe-199663

Știi acel moment când doar tu îi cauți pe prietenii tăi? – da și eu. Pleacă! Câți prieteni buni ai pierdut până acum? – 4, 5, 6?  De ce să nu rotunjim cifra? Hai, nu îi mai căuta, să fie 10. Măcar știm o treabă.

Nici măcar nu mă doare să renunț la oameni. Înainte durea. Acum parcă sunt imună. Ce faci când dai mai mult decât primești? Ce faci când niciunul din cei pentru care ai face orice nu te întreabă cum ți-a fost ziua?  Ce faci când solitudinea e mai dulce ca orice? Ce faci când acasă nu mai e acasă?  – Bei o cafea?! Fumezi o țigară?! Citești o carte?! Vezi un film?!  Îți suni mama?! Mănânci înghețată?! –

Îmi e greu să admit că aparțin altor meleaguri, că cei pe care așteptam cu nerăbdare să-i revăd au devenit o mână de străini. Îmi e greu să mă întorc într-un loc care tot ce-a făcut a fost să mă distrugă. Îmi e greu să iubesc.

Poate sunt o dezrădăcinată. Poate, pur și simplu, am fost replantată. Poate sunt o plantă aeroterrestră. Poate inima mea e aici pentru că aici e el. Poate că… poate că niciodată n-am aparținut celor pe care am decis să-i las în urmă.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „(Dez)rădăcinare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s