Stare #7

summer_time_by_pure_touch-d5e9ivo

„Te-ai schimbat. Nu te mai recunosc. ”

Toate fragilitățile mele au devenit o forță. Scrisul obișnuia să fie viciul meu, acum e arma mea. Arta obișnuia să fie durerea mea, acum e consolarea mea. Cărțile obișnuiau să mă facă să plutesc, acum au devenit ancora mea. Obișnuiam să cerșesc iubire, acum încerc să o câștig prin merit. Obișnuiam să dau skip anumitor etape, acum sunt meticuloasă cu orice. Obișnuiam să nu-mi pese cum arăt și ce mănânc, acum alerg și sunt vegan. Obișnuiam să fiu pasiv agresivă, acum spun lucrurilor pe nume. Obișnuiam să mă vait, acum acționez. Obișnuiam să cer ajutorul oricui îmi ieșea în cale, acum mă descurc singură. Obișnuiam să fiu gălăgioasă, acum sunt discretă. Obișnuiam să fiu rebelă, acum sunt retrasă.

 Tata mi-a zis când aveam cinci ani,  în timp ce mă învăța să înot, că într-o zi voi înota atât de bine încât n-am să-l mai văd pe el  lângă mal privindu-mă, dar asta nu înseamnă că va înceta vreodată să mă privească.  Am învățat să înot atât de bine cum îmi doream pe la nouă ani, însă nu acesta a fost mesajul pe care tata a vrut să mi-l transmită, acum știu că el se referea la viață, nu la înot.

 Mama mi-a zis cândva să lupt pentru iubire pentru că merită. Azi am început să țin un jurnal din nou. Nu am mai avut unul de la sfârșitul lunii mai 2014. Nu știu de ce am încetat să scriu. Cred că n-am vrut să fie real ceea ce se întâmpla, găsisem iubire, era la început, era fragilă – nu avea cum să reziste tuturor lucrurilor care au urmat. Am știut că nu va supraviețui dar n-am vrut să cred că e real, așa că n-am scris nimic pentru atunci când scriu mă înfig adânc cu picioarele în pământ și eu aveam nevoie să plutesc.  Căzătura mi-a rupt fiecare os în parte din corp și abia acum după ce fiecare fractură s-a vindecat perfect, am înțeles de ce mama mi-a dat acel sfat.

 Când aveam doisprezece ani fratele meu s-a certat cu cel mai bun prieten al lui, am plâns, l-am implorat să nu o facă pentru că acel prieten pentru mine era ca un frate, aveam doi frați. El mi-a zis că nu ar trebui niciodată să las o cutie goală să ocupe un loc important în inima mea. Cel mai bun prieten al meu e acum supărat pe mine. Știu că este. Nu știu de ce și nici nu vreau să-l întreb (oricum o să nege). Pur și simplu îl înțeleg  și îi respect decizia, îl las să se îndepărteze, ba chiar îi fac viața mai ușoară și mă dau din calea lui. Fratele meu avea dreptate.

„ Nu m-am schimbat. M-am maturizat.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s