După 494 de zile

 Mi-ai lăsat sute de mesaje. M-ai sunat seară de seară. Nu am vrut să-ți răspund, nu aveam nimic să-ți spun, am trecut peste și sunt cu adevărat fericită, însă pentru câteva secunde mi-am pierdut mințile și am dat reply la unul dintre mesaje. Trei zile mai târziu beam amândoi cafea în barul nostru preferat, tu erai imbrăcat în negru iar eu în alb. Mă așteptam ca atunci când te voi revedea să am în față bărbatul care îmi promisesei că vei deveni, în schimb am revăzut același băiat pranoic și narcisist din totdeauna. Tu probabil te așteptai să revezi copila rebelă care cu atâta ușurință a distrus toate zidurile ce îți protejau inima, în schimb ai văzut un început de femeie tăcută.  Când ne-am despărțit mi-am dorit mai mult ca orice să mă regreți, însă când am citit acest regret în ochii tăi am realizat că mă doare mai tare regretul tău decât m-a durut vreodată nepăsarea. Te priveam atât de atent, n-am mai simțit nevoia să te sărut deși buzele tale au rămas la fel de ispititoare, nu m-am mai pierdut în ochii tăi deși au rămas la fel de hipnotici. Aveam atâtea să-ți reproșez însă mi-am limitat cuvintele.

  • Am venit să te văd sperând că ai înțeles de ce indiferent cât de mult m-ai iubit, și te-am iubit, n-am funcționat. Nu ai făcut-o, nu ai înțeles că nimeni niciodată nu o să-ți poată da ceea ce cauți cu atâta disperare, iubirea de tată – nu e vina ta, a mea, a mamei tale sau a viitoare tale iubite că el nu te-a iubit. Îi pedepsești pe toți cei din jurul tău pentru tot ce ți-a făcut el. Când cineva îți zice că te iubește tu nu crezi acest lucru, nu poți pentru că el nu te-a iubit și atunci de ce ar face-o altcineva? Ești gelos și paranoic. Te aștepți ca oamenii să știe pur și simplu ce simți, în loc să spui sau să arăți – îți e frică să arăți că îți pasă, ai crescut cu impresia că nu ai voie să faci acest lucru. Tot ce-am vrut vreodată a fost să te fac să te vezi prin ochii mei, poate, poate așa vei ajunge să te iubești. Am eșuat.
  • Acesta e motivul pentru care am nevoie cu disperare de tine. Nimeni nu m-a înțeles vreodată la fel de bine ca tine.

 Tu te așteptai să ne împăcam. Cred că și eu la fel, însă nu am zis nimic, în schimb, mi-am terminat cafeaua, m-am ridicat și am plecat. Abia după  494 de zile fericite fără tine am înțeles că nu contează cât de mult te-aș iubi, mereu vei fi ca o otravă pentru mine, a trebuit să renunț la tot pentru totdeauna.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s