Eroul meu

liane-metzler-30296

Nu pot exprima în cuvinte cât de mult înseamnă el  pentru mine.  E fanul meu cel mai înfocat, dar și cel mai mare critic al meu.  E cel  care mă răsfață, dar și cel care mă ceartă.  Mama mi-a povestit că nu adormeam, când eram un bebeluș, până ce nu mă lua tata în brațe și-mi cânta, refuzam să adorm dacă nu auzeam ultima oară vocea lui. Primul meu cuvânt a fost tata. Semănăm foarte mult. Am aproape toată moștenirea lui genetică, doar ochii sunt ca ai mamei mele, verzi. Am aproape tot caracterul lui, doar felul în care iubesc l-am preluat de la mama mea. Am talentul lui, și el desena când era ca mine.

Cea mai impregnată amintire a mea cu tata este de pe vremea când aveam șase ani, era iarnă și stăteam cu capul pe pieptul lui în timp ce-mi citea 1001 de nopți. L-am întrebat ce-a făcut Șeherezada de a reușit să nu fie omorâtă de soțul lui? El mi-a zis cu un ton cald și domol: a fost misterioasă. Apoi l-am întrebat ce ar trebui să fac ca să devin asemenea ei, el mi-a răspuns cu același ton: citește, fii curioasă, fii curajoasă, fii altfel. Acela a fost momentul în care am decis ce fel de femeie vreau să fiu.

 Îmi zice Aliuță sau AliBaba. Nu e perfect. Uneori se enervează. Uneori exagerează. Uneori nu are răbdare. Dar mereu a știut când să-mi dea spațiu și când nu. A înțeles că sunt încăpățânată și nu m-a corectat, m-a învățat să folosesc această trăsătură a mea ca să devin independentă și puternică. A fost mereu de partea mea când profesorii îl chemau la școală pentru că comentam, el știa că niciodată n-aș fi comentat dacă nu m-aș fi considerat nedreptățită.  Mereu  a avut încredere în mine și m-a încurajat să am încredere în el orice aș face, oricât de vinovată m-aș simți, oricât de rău ar părea. Nu mi-a cerut niciodată să respect oamenii pentru vârsta lor sau pentru funcția lor. Nu m-a obligat să salut oamenii pentru că așa e frumos. Nu mi-a filtrat niciodată prietenii. Nu mi-a impus niciodată nimic, din contră, m-a încurajat să fac propriile mele alegeri bune sau proaste. Nu mi-a interzis niciodată nimic. Am crescut cu toată libertatea din lume.  Nu m-a lăsat să cresc cu impresia că pot avea orice sau că ceea ce am e garantat. Niciodată nu  a reparat greșelile mele, mereu a trebuit să o fac singură, nu m-a ținut într-un glob de cristal, nu m-a cocoloșit, m-a lăsat să am inima frântă, încrederea zdrobită, speranțele spulberate și munca neapreciată.  De fiecare dată când am fost rănită, într-un fel sau altul, îmi dădea o carte. Nimic nu vindecă o rană așa cum o fac cărțile.   M-a învățat totul despre mașini, m-a învățat să repar chestii prin casă, m-a învățat să conduc. A ales cea mai incredibilă femeie drept mamă pentru copiii lui și a tratat-o ca pe egala lui. Felul în care a tratat-o pe mama a fost exemplul meu despre felul în care un bărbat trebuie să se poarte cu mine. Uneori îi privesc cu invidie, după 28 de ani de căsnicie, încă sunt îndrăgostiți unul de altul și sunt cei mai buni prieteni.

Mdaa, eroul meu este tata, un om simplu, fără studii superioare, fără titluri sau avere și, totuși, un om atât de extraordinar.

 

Anunțuri

Un gând despre „Eroul meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s