Stare #10

aaa2

M-am săturat să vorbesc despre muzică, artă, filme, seriale, istorie și căți de parcă doar aceste subiecte îi fac pe oameni  mai inteligenți.  Oare chiar e important în viață să știi tot despre tot? Oare e mai important să asculți muzică bună decât să fii respectos? Oare e mai important să știi în ce curent artistic se încadrează pânzele colorate ale lui Dali decât să fii loial? Oare e mai important să te uiți la cele mai bune filme  și seriale decât să tratezi fiecare om ca pe un egal al tău? Oare e mai important să știi istorie decât să fii bun și înțelegător? Oare e mai important să citești decât să-i faci pe alții să se simtă bine cu ei însuși? De ce să crești la țară a devenit o rușine?  De ce contează atât de mult firma hainelor? De ce aveți atâtea complexe de superioritate? De ce să critici sau să râzi de un om care greșește fiindcă nu știe când poți să-l înveți? Cum rămâne cu sinceritatea, integritatea, onoarea?

Mereu m-am întrebat dacă îi tratez pe cei din jur cu superioritate din cauza cunoștințelor mele, credeam că acesta ar putea fi motivul pentru care toată lumea se îndepărtează de mine. Chiar credeam că o fac, dar am petrecut ultimele zile în Vrancea, la țară, în vârf de munte, apoi la poale. Acei oameni nu înțelegeau ce înseamnă să fii vegană, dar mi-au pus pe masă tot ce au crezut ei că pot mânca și am mâncat ouă, lapte, aș fi mâncat chiar și carne ca să nu-i fac să se simtă prost. Am ajutat oamenii să strângă masă, să încălzească mâncarea, să pună lemne pe foc.  Apoi am mers în cizme prin noroi, am cules flori, m-am bucurat de fiecare lucru mic și nu m-am plâns de nimic. Atunci am realizat că nu îi tratez cu superioritate, chiar deloc. Cele mai multe lucruri despre viață le-am învățat de la oamenii simpli și săraci.

În starea #9   am menționat că atunci când vin acasă și îmi revăd prietenii simt că joc un rol. Acum știu de ce. Ei mă fac să mă simt inferioară, credeam că e în mintea mea, nu e. Mie nu-mi pasă cine a mai făcut videochat și cine nu la noi în orășel, nu-mi pasă cine e gay, cine e sărac sau bogat, cine e virgină sau nu. Chiar contează lucrurile acestea?  Oare reflectă ele sufletul unui om? Crezi că stai cu trei trepte mai sus spre Rai decât mine fiindcă nu faci sex?  M-am săturat să vorbesc despre concerte sau cărți. Nu e de ajuns. Vreau să pot vorbi despre temerile mele, suferință,  iubire, fericire, tristețe, depresie, sex, intimitate. Mdaa…  nu pot vorbi ceea ce vreau să vorbesc cu cei de acasă. M-am consumat mult din cauza acestui lucru… chiar mă doare. Când am plecat, am plecat pentru că nu aveam pe nimeni aici,  ei m-au făcut să cred că am, dar, de fapt, nu am avut niciodată. Cel puțin nu așa cum mi-am dorit eu. L-am avut cu adevărat doar pe EL. Obișnuia să-mi spună în timp ce stăteam la geamuri și se juca în părul meu:  „Ești prea bună, prea sensibilă, prea simplă și oamenii cred că ești naivă. Nu-i lăsa! Ascultă pe toată lumea, dar nu crede pe nimeni.  Oamenii sunt pe interes. Dacă nu poți fi tu însuți, pleacă.” 

Anunțuri

6 gânduri despre „Stare #10

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s