Stare #12

larm-rmah-134222

Azi trebuia să termin primul capitol din Inele lui Saturn, o poveste despre cel mai bun prieten al meu, tot ce-am făcut a fost să stau în fața laptop-ului și să apăs pe space.  Super productiv. Sunt atât de mândră de mine. Am renunțat în cele din urmă, am intrat pe un site de seriale, am văzut că a apărtut Sense8 și am văzut întregul sezon într-o zi. La 01:30 am închis site-ul, m-am ridicat din pat, am aprins lumina și  am făcut un duș. Am această obsesie, mă uit la degetele de la picioare în timp ce fac duș și dacă nu am unghiile date cu ojă mă simt goală, apoi mă panichez. Nu pot să fac duș dacă n-am unghiile colorate. Cred că sunt singura fată căreia îi pasă mai mult de pedichiură decât de manichiură și motivul pentru care o fac e absolut nebun. Port boxerii mei preferați, cei cu Hello Kitty de culoarea roșu, un tricou vechi cu inimioară și ascult remix-ul melodiei Seven Nation Army – era melodia LUI preferată și abia acum înțeleg de ce. Miros a cocos. Hmm.

I-am revocat titlul de BFF prietenului meu cel mai bun. De fapt, i-am revocat titlul de prieten cu totul, m-am săturat să se supere pe mine ca un copil și să mă ignore câte trei luni fără să zică de ce. Mă face să mă simt vinovată deși nu sunt. Voiam să-i cumpăr un cadou pe care l-ar fi adorat de ziua lui, m-am răzgândit. Poate din acestă cauză nu pot scrie nimic. Dacă sunt complet sinceră, am revocat titlul de prieten cam tuturor, prea mulți dintre ei aveau impresia că mă cunosc ceea ce mă face să dau ochii peste cap. Doar pentru că mâncăm pizza împreună, vorbim despre foști, filme, muzică, artă și sex nu înseamnă că mă cunosc.  Credeam că vreau pe cineva care să mă cunoască cu adevărat, nu mai pot susține același lucru acum. Vreau să creadă fiecare ce vrea despre mine.  Dacă le-aș spune că am încetat să mai fiu un copil la nouă ani, i-ar păsa cuiva? Dacă le-aș spune motivul pentru care am adormit atâtea nopți plângând, m-ar crede cineva? NU. Când văd fete de cincisprezece ani cu inocența intactă sunt atât de invidioasă, aș fi vrut s-o pot păstra pe a mea atât de mult.  Știu ce e durerea, cea adevărată. Știu cum e să te adaptezi într-un mediu ostil. Știu ce înseamnă să-i protejezi pe cei dragi de tine însuți. Urăsc oamenii care mă subestimează. Ce știu ei despre forța de care am avut nevoie ca să supraviețuiesc? Ce știu ei despre puterea de care am avut nevoie ca să pot ierta?

Nu vreau să fiu iubită, eu mă iubesc pe mine și e de ajuns. Nu vreau să fiu înțeleasă, eu mă înțeleg pe mine. Vreau pe cineva lângă care aș putea să stau comodă știind că tot ce împărțim e liniștea.  Vreau pe cineva care mă face să râd. Vreau pe cineva care nu va încerca să mă repare. Am obosit să stau de vorbă cu tipi care vor fie eroii mei. Nu am nevoie de un erou, am nevoie de un cel mai bun prieten – unul care nu m-ar minți.

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Stare #12

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s