Inelele lui Saturn. Capitolul I (part.2)

17342857_1108970599249719_7098074273439129350_n

Capitolul 1

Visul

Partea a II-a

Era întuneric, cald și  mirosea a sânge. Se auzeau voci, apoi ecouri. Alexandru și-a dat seama că se afla într-o peșteră. A încercat să se ridice, dar nu putea, pământul îl ținea captiv – de parcă forța gravitațională crescuse. După minute întregi în care s-a luptat cu forța care-l ținea nemișcat, a renunțat, apoi a început să audă șoapte. CRONUS. Pământul îi vorbea. După ce șoaptele au rostit numele lui Cronus de câteva ori s-au oprit, iar forța ce-l lega de pământ a dispărut. Alexandru s-a ridicat brusc și a început să bâșbâie prin peșteră urmând mirosul de sânge, când mirosul a devenit insuportabil a realizat că nu era singur. Zeci de perechi de ochi îl priveau, o putea simți pe șirea spinării, era un fior atât de rece. Cineva a țipat: E FIUL LUI CRONUS! 

S-a trezit tușind, de parcă se îneca cu praf și sânge în același timp, era transpirat și agitat. Visase, din nou, ceva îngrozitor  dar nu-și aducea aminte ce anume. S-a ridicat nervos. De ce nu-și aducea aminte ce visa? A mers și a făcut un duș, arăta de parcă fusese la saună. A lăsat apa să curgă, și-a dat jos pantalonii scruți și maieul în care dormea, nu purta pijamale niciodată, a pus pastă de dinți pe periuță și a intrat în duș. Îi plăcea să simtă apa caldă căzându-i pe spate dar nu stătea niciodată prea mult în duș. După cinci minute a tras de ușa dușului și a privit aburul cum se imprăștie în baie, și-a pus un prosop oarecare în jurul taliei și a mers în camera lui.  A șters apa de pe corpul lui și s-a îmbrăcat în ceva comod, era sâmbătă, își descărcase câteva filme pe care voia să le vizioneze. Era singura lui pasiune. În realitate avea mai multe dar el nu le trece pe lista de pasiuni.  A mers în bucătărie, și-a pregătit micul dejun și o cafea, îi plăcea să mănânce în timp ce se uita la film. Când a pus farfuria pe birou, cărțile de la Iana i-au atras atenția – poate era o idee bună să încerce să le citească.  Odissea, Iliada ambele de Homer și un jurnal pe care nu scria nimic.  Nu  era jurnalul Ianei scrisul părea vechi, la fel și hârtia – arăta asemenea pergamentelor, pe a doua pagină scria Gorgoneion.  De unde avea Iana nu astfel de jurnal?

A deschis următoarea pagină a jurnalului și a dat peste un desen. O femie cu capul plin de șerpi – îi era atât de frică de șerpi. Era frumoasă, inspăimântătoare și urâtă în același timp.  Semăna cu Iana, forma feței, a ochilor, a buzelor. Acest desen era al Medusei, jurnalul era despre femeia care putea pietrifica oamenii cu privirea.

„Pământul mă cheamă. Pământul mă strigă. Oceanul mă vrea. Oceanul mă așteaptă. Surorile mele nu înțeleg. Frumusețea mi-a fost răpită. Șerpii nu-mi dau pace. Mă doare capul. Nu vreau să-i mai aud.  Îmi caut nemurirea. De ce doar eu sunt muritoare? De ce Sthenno și Euryale sunt nemuritoare?  Zei sunt nemiloși. O să-l aduc pe Cronus la viață, doar el merită să stăpânească acest pământ. M-au trasformat într-un monstru. Dragul meu  Poseidon. Ohh, cât îl iubeam! Aș fi vrut să ceară îndurare pentru mine. Aș fi vrut să lupte pentru mine. M-am căsătorit cu el cu prețul vieții. Aș fi preferat să mor. Nu mă pot privi. O să mă răzbun.”

 Cronus. Din nou el. Îi purta semnul pe braț. A închis jurnalul plin de frică. Nu voia să citească mai mult. Îi era frig și tot ce vedea erau șerpi.

 ***

Iana umbla în pantaloni scurți prin casă. Iubea zilele de sâmbătă și duminică în care putea umbla fără perucă sau lentile de contact. Îi plăceau foarte mult ochii ei, dar oamenii n-ar fi înțeles niciodată de ce arătau așa cum arătau, ar fi devenit un fel de cobai pentru curioșii care n-ar fi crezut niciodată ca miturile grecești erau cât se putea de reale iar era era o parte din ele. Se gândea la Alexandru. Oare ce făcea singur toată ziua? – Știa că el era îndrăgostit de ea, o putea citi pe chipul lui, ea nu avea cum să-l iubească niciodată, inima ei îi aparținea fiului lui Poseidon. Mama ei nu știa acest lucru, nimeni nu știa. Și el o iubea. Nu înțelesese niciodată dragostea la prima vedere, doar când l-a întâlnit pe el totul a căpătat sens, simțea că-l cunoștea dintr-o altă viață. El era singurul care o văzuse fără perucă sau lentile în afară de tatăl ei. Dintre toți pământenii? Dintre toți semizeii, dintre toți de ce a trebuit inima ei să-l aleagă tocmai pe el? Mama ei fusese blestemată din cauza iubirii ce i-o purtase lui Poseidon. De ce l-ar fi ales ea tocmai pe fiul lui? Percy.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s