A ales fata de vanilie (1)

563169_587691104624921_392997071_n

Instrumentul lui preferat era saxofonul. Hmm… Îi plăcea să facă cerculețele de fum când fuma pentru că eu mereu le prindeam. Mereu am observat lucrurile mici la el ca felul în care își rodea unghiile, ca tricourile motolite, ca mirosul lui masculin. Doamne, îmi e dor de acel miros! Mereu mă gândesc la el în timp ce privesc apusul, e cumva bizar pentru că lui îi plăcea răsăritul. Am încercat să nu mai ascult jazz sau blues – dar nu pot, e o parte din mine,  îmi place saxofonul acum. Ascult Seven Nation Army pentru că e melodia lui preferată și, fără să vreau, mă gândesc la camera lui cu pereții galben pai. Mdaa, culoarea lui preferată era galben. Nu am întâlnit niciodată un băiat a cărui culoare preferată este galben. Un lucru care spune multe despre el. Acum florile mele preferate sunt de culoarea galben pentru că erau singurele flori pe care el mi le lua. Îi plăcea să bea whisky și să mănânce cremă de zahăr ars. Ura cafeaua îndulcită și țigările slabe. Mergea ca o rățușcă, era atât de drăguț. Ura și iubea în același timp să-i suflu în ureche. Amprentele lui au rămas pe trupul meu, felul în care îmi cuprindea obrazul cu mâna și apoi mă săruta pe frunte încă mă bântuie. Îi aud vocea tot timpul. Cum poate ceva atât de real să fie atât de toxic pentru mine? De ce singurul care a reușit vreodată să topească inima mea de gheață a fost posesorul unei inimi de piatră?  Îmi îmbrățișez perna preferată, am numit-o după el. Spre deosebire de prietenele mele eu am cunoscut acea iubire care te face să te cerți cu toată lumea, să mergi la capătul lumii pentru el, să treci prin foc pentru ceea ce simți, am avut parte de sărutul perfect, am  aflat ce înseamnă să te doară fizic faptul că e prea departe de tine, mi-a curs pasiune prin vene, am aflat care e diferența dintre a face dragoste și sex. Eu știu ce înseamnă să treci pe lângă el pe stradă și să știi că-l doare la fel de tare cum te doare pe tine, chiar dacă nimeni altcineva nu observă. Am fost iubită și dorită cu adevărat. Unii oameni nu au parte niciodată de o astfel de iubire. Și ce dacă nu a rezistat? Cum rămâne cu toate lucrurile mărunte care mă fac să fiu eu pentru că îl fac pe el să fie el? Cum rămâne cu tot ce mi-a rămas de la el? Cum rămâne cu faptul că mi-a schimbat viața? Cum rămâne cu durerea care m-a maturizat? Cum rămâne cu toate secretele pe care el le păstrează pentru mine? Cum rămâne cu toate secretele pe care eu le păstrez pentru el? De ce nu înțelege nimeni că el niciodată nu va fi un străin pentru mine? De ce nu înțelege nimeni că eu niciodată nu voi fi o străină pentru el? De ce nu înțeleg eu că oricât aș încerca nu pot găsi un alt el? Poate voi găsi un el mai bun, dar niciodată un alt el. Prezența lui a rămas, e o parte din mine acum.

În timp ce țineam fereastra deschisă și ascultam forfota orașului pe care el îl iubește atât de mult, mă întrebam de ce n-am fost eu aleasa? Cum poate el să fie fericit cu o fată de vanilie? El ura vanilia.  Îmi era imposibil să-mi imaginez că ar putea vreodată să o iubească așa cum m-a iubit pe mine. Îmi era imposibil să-mi imaginez că a lăsat garda jos pentru ea. Îmi era imposibil să-mi imaginez că eu fusesem doar ceva trecător pentru el.  Am închis fereastra și am întins mâna după telefon, l-am sunat și l-am chemat la o cafea neagră fără zahăr, l-am auzit râzând apoi a zis „bine, ne vedem în centru”.  Mi-am ciufulit părul, m-am dat cu ruj roșu (aproape niciodată nu purtam ruj roșu pentru că atrăgeam prea tare atenția, dar lui îi plăcea cum îmi stă), am purtat rochia lui preferată, cea neagră cu dantelă roșie. Îmi pregăteam un întreg discurs în autobuz, voiam să știu atât de multe, apoi am coborât și l-am văzut așteptându-mă în stație. Venise mai devreme. S-a apropiat și m-a salutat, era agitat. Am mers într-un loc plin de tablouri interesante, lui nu-i pasa atât de mult de artă, sigur că îi plăcea, dar nu vedea o întreagă poveste într-un singur tablou ca mine.

  • Am tot vrut să te întreb ceva.
  • Ce?
  • De ce ea?

M-a privit bulversat, nu știa dacă i-am întins o capcană, îi era frică că sinceritatea lui m-ar putea face să erup ca un vulcan. Îmi promisesem mie că o să încerc să nu o iau razna, dar era ceva la el când zâmbea într-o parte iar ochii lui verzi și hipnotici îmi penetrau sufletul.

  • Ea e simplă. Cu tine mereu m-am simțit de parcă eram pe teren minat, ca acum. Sunt perfect conștient că în orice secundă pot spune sau face ceva greșit, iar tu îmi vei turna cafeaua în cap.
  • Eu nu…
  • Ba da, o faci. E ceea ce m-a atras la tine, dar e epuizant. Era prea greu cu tine. Aveai atâtea așteptări de la mine. Nu sunt sigur că sunt ceea ce crezi tu că sunt sau că pot fi. Obosisem să mă cert cu tine.

Eram prea complicată pentru el?

  • Vrei să spui că ea nu trântește ușa în urma ei în mijlocul unei cerți și apoi o deschide furtunos doar că să aibă ultimul cuvânt? Sună plictisitor.
  • E liniște cu ea.
  • Pun pariu că e la fel și în pat.

Ochii lui hipnotici mă cercetau, tot ce voiam să fac era să mă ridic și să-l sărut cu toată forța mea. M-am abținut, am băut o gură din cafeaua care se răcise.

În drum spre casă am început să mă gândesc. Oare pasiunea mea era motivul pentru care toți bărbații din viața mea alegeau o fată de vanilie în cele din urmă? Poate alegerile mele erau greșite, poate alegeam să iubesc doar bărbați egocentriști ce aveau nevoie de o femeie să existe doar pentru orgoliul lor. De ce îmi plăcea atât de mult să mă contrazic?

În acea noapte nu am putut să adorm, parfumul lui masculin îmi invadase toate simțurile, îmi era dor să-l simt în patul meu, îmi era dor de războiul dintre noi. În cele din urmă am realizat că poate nu el era cel indisponibil emoțional, poate eram eu.

Anunțuri

6 gânduri despre „A ales fata de vanilie (1)

  1. Si totusi.
    Pe cat de dureroasa este, ce ne-a face fara ea.
    De unde am reusi sa coloram povesti ca a ta. Doare? sigur ca da. Dar e si atat de frumoasa. Cel putin in modul in care o descri tu. Dragostea.

  2. As spune ca entuziasmul meu, ca inima mea sare de fericire ca a cea a unui copil intr-un magazin de jucarii, dar aceasta comparatie este una proasta pentru mine pentru ca desi aveam multe jucarii, niciodata nu ma atasam de niciuna. Nu acelasi lucru pot spune despre articolele tale. Nu stiu daca ma atasez sau pur si simplu le citesc cu sufletul. Oricum ar fi, Doamne, cat mult le simt. Stiu ca fiecare om are experiente diferite si sunt in ochii lor au un anume gust, dar ma regasesc atat de mult in fiecare cuvant si parca pot citi in aer fiecare secret care se ascunde intre cuvinte. Parca.(a se citi DOAR parca)
    Cred ca ar fi o comparstie buna asta: inima mea sare schitandu-mi repede un zambet de copil pe fata ca si cum mi-as lua un bilet spre Constanta intr-un aprilie, ca si cum m-ar intoarce iar si iar in Bucuresti. Better.
    O sa sune ciudat si poate creepy af, dar vreau sa te cunosc in persoana dupa cand voi fi in Cluj. Creepy? Nu stiu sigur de ce vreau sa te cunosc, dar vreau sa te cunosc. Okay, okay, gata. Nu mai sunt creepy.
    Ps:ti-as cere sa postezi mai des, dar nu vreau sa stric farmecul.
    -Andreea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s