A ales fata de vanilie (3)

filipe-almeida-255155

Trecuserău deja câteva zile de când scuipasem în fața fetei de vanilie, amintirea mă bântuia, mă simțeam penibil, mă comportasem ca un băiețel de grădiniță. Nu am mai suportat să stau în casă și să mă gândesc la faptul că am lăsat gelozia să scoată tot ce era mai rău din mine, a trebuit să-l sun pe Puf – el era singurul care mă scotea din stările mele de melodramă.

Puf fusese întotdeauna mentorul meu, era mai mare ca mine cu trei ani sau doi ani și jumătate, cum îi plăcea lui să remarce de câte ori cineva observa diferența de vârstă dintre noi, nu-i plăcea când cunoscuții insinuau că ar fi o infuență proastă asupra mea.  Cu el fumasem prima mea țigară, primul bong, primul cui, cu el mă îmbătasem prima oară, cu el vorbeam despre sex, relații și dragoste, cu el bârfeam pe toată lumea. Am fost  nedespărțiți încă din copilărie. Ura stările mele de melodramă pentru că îl obligam să vadă filme siropoase, să mănânce înghețată și să se prefacă  cât mai bine că și el urăște toți bărbații. Însă mă adora când eram nervoasă pentru că făceam curat în apartamentul lui.

După ce mi-a răspuns la telefon, mi-a zis să merg la el, mi-am luat imediat hanoracul, blugii și tenișii ponosiți, am chemat un taxi, am încuiat ușa în urma mea (mi se întâmpla des să uit, trebuia neapărat să verific) și am coborât scările. Sectorul 2, Str. Ciocârliei nr. 24, etajul 8. Uram să merg cu taxiul în București, uram și mai mult liftul din blocul lui Puf, dar iubeam să merg la el și nu aveam de ales. După ce am crezut că o să mor în liftul groazei, am bătut la ușă, Puf era în boxeri și avea părul ud.

  • Ohh, ai făcut duș pentru că am venit eu?
  • Da.
  • Mă simt flatată.
  • Și tu arăți… ei bine, ca de obicei.

Am intrat, am deschis ușa la balcon și am mers să privesc lacul. Apusul se vedea fabulos peste lac de la etajul opt, iar el făcea cea mai bună cafea intensă cu caramel și rula cele mai finuțe țigări, ne plăcea să le savuram în timp  ce ascultam muzică și amurgul ne invada sufletele. Pentru Puf apusul reprezenta durere, pentru mine speranță. După ce a pus mai multe haine pe el și și-a uscat părul, a venit lângă mine în balcon cu punga de tutun, cea de filtre și o sticlă de liquior de ciocolată făcut în casă.

  • Te-ai împăcat cu Mr. K.?
  • Nu.
  • Te-ai culcat cu el din nou? A.!
  • NU!
  • Atunci?
  • Am scuipat lângă picioarele Găluștei după meci.
  • Care meci? Ați fost la meci?
  • Ăhăm…
  • Nu e problemă, toată lumea scuipă la meci. El te-a văzut?
  • Nu.
  • Oxigenta o să creadă că e mai bună ca tine.
  • Oricum așa crede.
  • Porcării, tu ești cea mai tare.

Am apucat prima țigară pe care o rulase și am tras în piept, uram fumul, nu înțelegeam de ce fumam, apoi am turnat lichior în pahare pentru amândoi. Am făcut o poză cu toată „marfa” de pe măsuța din balcon și cu lacul pentru instastory, Mr. K. avea să o vadă și să fie gelos. Mereu fusese gelos pe Puf, la început nu am înțeles de ce, dar acum începeam să înțeleg. Puf era frumos, chiar foarte frumos. Avea ochii mari și triști de culoarea alunei, pilea albă, părul șaten căzut neglijent peste urechi, degete lungi, zâmbet de copil, nu era nici slab, nici gras, era înalt și avea o reputație – se culca cu prea multe tipe.  Plus că petreceam prea mult timp împreună. Mr. K. niciodată nu mă credea când îi ziceam că eu nu fusesem una dintre acele tipe, probabil că eram singura care nu ajunsese în patul lui (eu și fetele urâte sau prea slabe). Frumusețea lui nu era motivul pentru care putea să aibă orice fată își dorea, ci felul lui de-a fi, era dulce, sensibil și tandru, rău, sălbatic și pasional în același timp, era încăpățânat dar ascultător, era egoist dar darnic. Hmm, era fix ce trebuie.

  • De ce te uiți așa la mine?
  • Așa cum?
  • De parcă… Te-ai îndrăgostit de mine?
  • Ai vrea tu!
  • Cu cine ai vorbi despre mine?
  • Ce?
  • Pai cu mine nu ai avea cum să vorbești despre mine, deci cu cine?
  • Cu tine despre tine.
  • Serios?
  • Da.
  • Și eu ar trebui să fac la fel?
  • Puf, tu și dacă vrei să vorbești cu  altcineva nu ai cu cine.
  • Corect.

Și-a aprins și el o țigară, fuma de parcă timpul stătea în loc – asta era chestia cu el, se bucura pe îndelete de orice moment din viața lui -, aș fi vrut să fi fumat și Mr. K. la fel, dar el fuma lacom și obsesiv de parcă era ultima lui țigară. De ce nu eram îndrăgostită de el? Am fi fost un cuplu grozav.

  • Ești tăcută. De ce?
  • Hai să fim un cuplu!
  • Noi doi?
  • Da, am vorbit la persoana I plural.
  • Bine, ne putem preface dacă vrei să-l faci pe Mr. K. gelos.
  • Nu, eu vorbeam serios.
  • Tu chiar ești îndrăgostită de mine? Acum eu mă simt flatat, credeam că îți plac doar blonzii. Mi s-a mai deschis părul cumva?
  • Dă-i pace! Mă enervezi!

M-a privit cu gingășie, a băut tot paharul de lichior, s-a ridicat și m-a sărutat. Buzele lui aveau gust de tutun ieftin și  de ciocolată amăruie, m-am ridicat de pe scaun, el m-a prins de mijloc și m-a ajutat să mă ridic pe vârfuri, l-am sărutat încet, apoi mai apăsat, apoi cu toată forța mea. În același timp am simțit greutatea corpului său din ce în ce mai tare și am realizat ceva ce m-a surprins, el mă dorea.

Anunțuri

4 gânduri despre „A ales fata de vanilie (3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s