Cuvinte (2)

elizabeth-tsung-192254.jpg

E prima oară când nu pot scrie deși sunt rănită. Cred că e un pic diferit de data asta.

Râd mult pentru că sunt o persoană foarte tristă, e mai simplu să fiu veselă, nimeni nu mă întreabă nimic. Poți să-l numești  mecanism de apărare. Mi-am fortificat zidurile, deși îmi propusesem să nu o fac. M-am mințit pe mine că n-o să fac ce fac de obicei, că n-am să mă prefac de parcă totul e ok. Ce altceva aș fi putut să fac? Asta înseamnă să ai forța de a trăi. Nu mi-am dat voie să plâng și acum, deși vreau, nu pot. Sunt prea mândră. Știu că totul se întâmplă din vina mea.

Nu te pot privi pentru că tu știi toate astea, nu mă pot ascunde de tine. Tu știi cine sunt cu adevărat. Tu știi că nu spun problemele mele nimănui, că nu aștept să fiu salvată ci ascultată, că sunt sensibilă, că sunt mult mai matură decât las să se vadă, că știu să ascult, știu să tac, știu să iubesc. Tu știi. Și tocmai pentru că știi, vreau să înțelegi că nu te evit pentru că te urăsc, te evit pentru că nu vreau să te simți responsabil pentru felul în care mă simt acum. Serios, sunt ok.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s