Stare #30 a.k.a ultima stare

tyspfkmm7g-ricardo-viana

Nu știu cum mă simt legat de ultima mea stare, știu doar că atâta timp cât îmi voi permite mie să scriu aceste stări nu voi mai scrie nimic din ceea ce vreau să scriu, e mai ușor să mă vait direct decât să îmi ascund frustrările în metafore. Plus că am vaga impresie că invit oamenii în viața mea și nu prea mă descurc cu acest lucru. Mă expun prea mult. Cum rămâne cu misterul?

Adevărul este că le scriam pentru că nu prea am cu cine să vorbesc despre lucrurile care chiar contează pentru mine. Ei zic că sunt acolo pentru mine, dar când încep să mă vait devin prea dramatică și îmi e frică să nu-mi rămână ochii blocați în timp ce îi dau peste cap.

Nu contează ce-a făcut R. sau ce va face A. sau cum m-am despărțit de Mcdreamy (se pune drept relație?). Le dau bărbaților prea mult credit. Ohh, alege-mă pe mine! Ohh, nu prea îmi pasă! Îmi place să fiu singură.

Tânjesc după niște conversații puternice despre ceva care înseamnă ceva. Îmi place Jazz-ul și Blues. Am încercat să ascult rap, nu e chestia mea. Sunt un suflet vechi. Îmi plac cărțile vechi de care nu a auzit nimeni și nu-mi pasă de cartea aia Căutând-o pe Alaska, nu mă atrage indiferent cât de bine ar fi văzută. Îmi place muzica veche, îmi plac oamenii bătrâni, plini de înțelepciune. Urăsc arta contemporană. Urăsc Photoshop-ul și desenele grafice. Prietenii mei nu sunt de ajuns pentru mine fiindcă nu pot vorbi despre ceea ce eu iubesc cu adevărat. Nu-mi pasă de modă și trenduri și urăsc sarcasmul folosit absolut oricând. I mean, seriously? De ce se folosește sarcasmul în orice? Cum rămâne cu o conversație profundă? Nu vreau să fiu hipsteriță sau orice e cool zilele acestea. Vreau să vorbesc despre durere, război, intenții, psihologie, sufletul uman, mitologia greacă. Aproape niciuna dintre conversațiile mele nu înseamnă nimic.

Vă mulțumesc pentru toate răspunsurile sincere, a însemnat mult pentru mine, mi-au fost foarte utile.

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Stare #30 a.k.a ultima stare

  1. Hei, dar să nu renunți de tot la scris, da? Ar fi păcat. Și eu în ultima vreme am scris unele chestii prea personale, dar încerc să mă detașez și să revin la ficțiune… nu toți oamenii înțeleg… Revenind la tine, nu renunța de tot la scris!!! Ai prins mesajul, da?

    P.S.
    Știu că vei primi multe astfel de mesaje ca urmare a acestei stări, dar ce să-ți facem, scrii bine!

  2. Mi-ar fi placut sa continui cu ele. Fiecare stare era sincera, personala, o fila dintr-un jurnal. Asa se simtea.
    Nu cred ca o persoana se poate expune prea mult. Doar tu traiesti cu gandurile tale, in mintea ta, in corpul tau. Doar tu stii ce este adevarat si ce nu si de ce ai mintit atunci si de ce iti este frica. Doar tu stii adevarul. Eu, eu pot incerca doar sa inteleg, dar indiferent cat de mult ascult, oare inteleg cu adevarat? Pana la urma oricat as vrea sa scap de ochelarii formati din experientele mele de viata, parerile mele, lumea mea…reusesc vreodata sa scap cu adevarat de ei?
    Nu stiu daca te simti vulnerabila cand scrii aceste lucruri sau nu. Nuici macar nu stiu daca ar ‘trebui’ sau nu sa te simti asa. Dar asta pare ca nu mai conteaza.
    Astept cu nerabdare sa te citesc in articolele in care vei incerca sa te ascunzi de acum inainte. Sper sa nu renunti nicicand la scris.
    Andreea💜

    1. Nici dacp aș vrea n-aș putea renunța la scris. E o parte din mine. Normal că sunt vulnerabilă când scriu, nu contează ce scriu. Dacă nu ești vulnerabil când scrii nu transmiți ce trebuie. Cât despre înțelegere, fiecare înțelege în limita în care percepe lumea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s