Mantichora

fa21e027903ee7ca0139601681a79077

Dragostea noastră are trei rânduri de dinți, corp de felină  și coadă de scorpion.

E un monstru mitologic cu ochii verzi, culoarea hipnozei.

Venele tale sunt verzi, ale mele sunt albastre.

Pielea ta frige mereu, a mea e ca gheața.

Cald și rece. Alb și negru.  Răsărit și apus.

Hmm.

Unii ar spune că eu sunt înger și tu demon.

Poate sunt 99% înger și 1% demon.

Poate ești 1% înger și 99% demon.

Poate ai trezit la viață tot ce era mai rău în mine.

Poate eu am trezit tot ce era mai bun în tine.

Demonii mei dansează pe aceeași muzică ca ai tăi.

Dragostea noastră s-a născut pe tărâmul Hades și a crescut pe tărâmul lui Zeus.

Te iubesc

_0084___kiss_by_slevinaaron-d2yj4mp

Da… Chiar te iubesc.

Știu că nu o spun prea des. Știu că te las să citești printre versurile melodiilor mele preferate, printre metafore și culori.

Știu că îți e greu,  însă doar tu înțelegi că „ai grijă de tine” înseamnă „ aș face orice pentru tine”. Doar tu înțelegi poveștile din spatele lacrimilor mele.

Doar tu știi că sunt nebună, geloasă, rece și plină de pasiune în același timp.

Timpul, spațiul și distanța n-au contat niciodată și, totuși, mi-a luat 60 de luni să-ți spun că te iubesc.

Da! Chiar te iubesc.

Doar o dată.

miley-cyrus-liam-hemsworth-slow-dancing-the-last-song-gif

Doar o dată simți conexiunea aceea care îți dă viața peste cap, pasiunea care te răvășește, dorința mistuitoare, dorul arzător și ochii lui pe tine când te întorci cu spatele.  Cu el alături simți că munții sunt bolovani și oceanele băltoace.  Cerul e mai albastru, apa e mai limpede, iarba e mai verde, aerul e mai curat. Buzele îți sunt mai roșii, ochii mai strălucitori, sânii mai copți, șoldurile mai vioaie.  Tot corpul tău prinde viață la atingerea lui. Dacă primăvara ar fi un sentiment așa l-ai descrie. Inima ta pare să fie un fulg de plumb. Te îmbată gustul lui. Te amețește parfumul lui. Te seduce privirea lui. Te vrăjesc vorbele lui. Simți fiori pe șirea spinării și îți muști buza de câte ori te gândești la el.

 

 

E atât de simplu

5ihz5whosqe-chris-lawton

Nu vreau să plec…

Vreau să am rădăcini…

Vreau să mă vrei..

O să-mi fie dor de tine…

chiar nu vreau!

chiar vreau!

chiar să mă vrei!

foarte dor!

Stelele clipeau. 

Plantele iubeau.

Părul îmi e gri.

Oasele mă dor.

 Mă întreb oare ce înțelegi tu din toate metaforele mele? Oare ce vezi tu în ochii mei? – durerea/ dragostea/ goliciunea… poate le vezi pe toate, poate vezi doar frânturi, poate nu vezi nimic. E ciudat că mă întreb acest lucru… probabil că tu mă cunoști cel mai bine.

  Eu sunt fata care vede dragoste și fuge în direcția opusă. Tu mă faci să stau neclintită, să aștept, să am încredere, să mă vindec. Știu ce vreau de la tine (vreau te sărut, să te iau în brațe, să râd cu tine, să mă joc în părul tău, să pierd timpul cu tine, să impărtășim liniștea). Știu ce pot să îți ofer. Știu că am fi grozavi împreună. Dar vreau să mă vrei pentru că chiar mă vrei, la fel cum vreau să încerci pentru că chiar vrei să încerci, nu pentru că asta aștept eu sau prietenii tăi de la tine.

16938436_1094400064040106_2426232502366584566_n

O relație presupune timp, atenție, răbdare și efort și o fată deșteaptă nu zmulge cu forța toate aceste lucruri de un băiat, nici nu-i interpretează gesturile în favoarea ei. O fată deșteaptă știe că un băiat când te vrea, chiar te vrea, o să găsească o cale prin care să spună clar și răspicat asta.

Trebuie să știi, mie nu-mi pasă câte lucruri impresionante ai trecute în CV și câte nu, dacă vrei să urc pe munte cu tine o voi face, dar voi fi la fel de fericită să stau zile întregi cu tine în casă fără să facem nimic. Asta pentru că nu iubesc ideea de tine pe care o am eu în mintea mea, ci pe tine cel real.

 Ți-am dat deja cheia inimii mele, e treaba ta când vei decide să o folosești.

E atât de simplu.

Ești acasă

y-xzy0hhem-cindy-del-valle

Nu vreau să iubesc.

Nu vreau să urăsc.

Nu vreau să zâmbesc.

Dacă Mizar nu mai e?

Oare eu încă sunt Alcor?

Nu vreau să dansez.

Nu vreau să desenez.

Nu vreau să creez.

Mizar trăiește,

Trăiește fără Alcor.

Nu pot să gândesc.

Nu pot să citesc.

Nu pot să rostesc.

N-o zăresc pe Mizar…

Și e singura mea stea…

Nu pot să fredonez.

Nu pot să aberez.

Nu pot să brodez.

Unde e Mizar?

Încă sunt Alcor!

Vreau să iubesc.

Vreau să urăsc.

Vreau să zâmbesc.

Încep să văd alte stele!

Vreau să dansez.

Vreau să desenez.

Vreau să creez.

Îmi e dor de Mizar!

Pot să gândesc.

Pot să citesc.

Pot să rostesc.

Încă se ascunde Mizar!

Pot să fredonez.

Pot să abrez.

Pot să brodez.

Mizar e acasă.

Nu azi

zue1ws2b0my-clem-onojeghuo

Am avut o zi de c***t și am avut nevoie de tine, ca de obicei. Ai fost acolo ca de obicei, dar a fost diferit. Ceva e diferit. Ceva te nemulțumește. Știu pentru că știu. Te cunosc mai bine decât crezi. Dar nu o să spui ce ai niciodată, dacă te întreb negi. Există un ținut al oamenilor pasiv agresivi și tu ești regele (da, mă uit la Grey’s Anatomy a treia oară). Nu vreau să mă mai chinui să fiu drăguță cu tine (nu e în natura mea) doar ca să vezi că-mi pasă. Sunt rece – obișnuiește-te! Eu nu iau oamenii în brațe, nu spun te iubesc, nu-mi place să fiu atinsă, nu menajez sentimentele altora, am nevoie de spațiul meu,  am toane multe – azi te vreau, mâine nu te mai vreau -, îmi place să mă cert, mă vait pentru orice tâmpenie, vorbesc mult, sunt agitată, mereu spun tot ce gândesc fără filtru, nu sunt o romantică incurabilă (știu că par a fi, dar nu sunt).

Când zic „ai grijă”, „poftă bună”, „noapte bună”, „succes” de fapt spun te iubesc. Când desenez ceva pentru tine, de fapt te iau în brațe. Când îți dau un cadou, de fapt îți arăt că mi-a fost dor de tine. Îți spun orice – încrederea e  cel mai fidel mod în care eu înțeleg dragostea. Știu că scriu despre dragoste, dar eu nu-mi exprim sentimentele, nu pot, nu știu cum. E prea mult pentru mine. Nu știu ce vrei de la mine, am obosit, nu pot să dorm, nu pot să mănânc, nu pot să postez melodiile mele preferate pentru că nu toate sunt despre tine ( ca asta, e preferata mea fără să am un tip anume în minte, de fapt parcă vechea eu vorbește cu noua eu) și nu vreau să te îndepărtezi doar pentru că nu-ți postez melodii.  Eu știu că te vreau și tu știi acest lucru, ți-am spus-o expres, te vreau așa cum ești comod și irașcibil. Te accept așa cum ești, nu știu dacă ai observat, eu nu vreau să te schimbi – tu de ce vrei să mă schimbi pe mine?  Ce vrei să-ți demonstrez?  De ce crezi despre mine tot ce e mai rău?  De ce tot crezi că tot ce îți zic e o mare abureală? – nu e. E așa greu de crezut că aș putea fi îndrăgostită de tine? Chiar mă simt jignită. Poate am multe defecte, dar eu sunt o persoană loială care nu crede că a te juca cu sentimentele altora e un sport. Am fost rănită, știu cum e, am fost înșelată, știu cum e – nu voi face același lucru altei persoane vreodată.

Nu o să-ți demonstrez nimic. Nu o să mai fiu drăguță. Nu o să mai încerc atât de tare. Nu e vina mea că tu nu-mi vezi eforturile. Nu e vina mea că tu nu accepți. Nu e vina mea că tu mă îndepărtezi (și eu sunt persoană pe care nu o îndepărtezi ușor, eu nu renunț la oamenii de care îmi pasă). Tu ești cel care nu vrea să-și asume. Tu ești cel care nu vrea să riște. Doar pentru că nu te iubesc așa cum ai vrea tu să o fac, nu înseamnă că nu o fac – lasă-mă să te iubesc așa cum știu eu sau lasă-mă să plec.

 

 

 

Totul se schimbă

qyftkpfqzv4-wil-stewart

Mesajele tale m-au trezit din somn, mi-ai răspuns la un mesaj pe care ți-l trimisesem azi-noapte – eram supărată și aveam nevoie de tine. Am zâmbit deși aș fi vrut să mai dorm. Am vorbit puțin apoi ne-am contrazis ca niște idioți. Mi-a fost dor să ne contrazicem așa. Este ceea ce ne face pe noi doi să fim noi. Este ceea ce mă atrage cel mai mult – felul în care ai dreptate, felul în care mă liniștești, felul în care mă domolești -. În ultima vreme am avut impresia că totul se stinge. Totul se schimbă, am crescut puțin, am plecat de acasă, am cunoscut alți oameni, am devenit un pic mai responsabili, mai maturi, începem să avem propria noastră voce. Ceea ce simțim s-a maturizat odată cu noi sau cel puțin asta sper, cealaltă versiune nu o pot accepta.

Nu vreau să mai scriu despre tine. Nu vreau să pictez/desenez despre tine. Nu vreau să am un playlist despre tine.  Arta e religia mea, nu aș fi eu fără ea, dar în ultima vreme a încetat să mai fie despre mine și a început să fie despre tine. Tot ce mi-am dorit vreodată a fost să mă descopere cineva cu adevărat în creațiile mele. Să se întrebe cineva de ce desenez nuduri, eoliene, apusuri, fete blonde, băieți cu părul lung, clepsidre. Să se întrebe cineva ce am vrut să exprim prin printr-o anumită metaforă. Acum chiar  dacă va exista o persoană care să mă descopere așa cum îmi doresc eu, tot ce va vedea vei fi tu.

Deja mi-ai spus că nu mă vrei… ce rost are să te pictez? Mă tot gândesc la tot ce mi-ai zis când mi-ai răspuns la scrisoare. Tu nu m-ai vrut…  M-am întrebat de ce o vreme, apoi m-am oprit. Am fost supărată pe tine o vreme, apoi m-am oprit. M-am îndepărtat o vreme, apoi mi-am amintit că ești cel mai bun prieten al meu și m-am apropiat din nou. Mă simt bine să vorbesc cu tine din nou, dar de fiecare dată te întreb ceva simt că te enervez -pentru că tu nu ai nevoie niciodată de mine, nu vrei să vorbim, nu mă întrebi nimic, așa că atunci când te întreb ceva chiar simt că n-ar trebui să te deranjez -. Mă străduiesc cât de mult pot eu să fie la fel ca înainte să-ți scriu. Te privesc și știu că e mai mult de atât între noi, în mod normal aș zice ceva, însă ar fi chiar patetic să fiu refuzată de două ori, nu e așa?