A ales fata de vanilie (5)

19366580_1186751174804994_842171655353403826_n

Mr. K. mereu întârzia la întâlniri, era unul dintre numeroasele motive pentru care ne certam, însă acum era diferit, îl așteptam în calitate de prietenă sau cel puțin așa mă mințeam pe mine însumi. În adâncul sufletului știam că mereu îl voi iubi pe el, mereu îl voi alege pe el, mereu îmi voi dori să-l am pe el. Demonii mei l-au plăcut pe el mai mult decât pe mine din prima clipă în care l-am văzut. El era acasă pentru ei. Purtam cel mai sexi complet pe care îl aveam, mă făcea să am mai multă încredere în mine și aveam nevoie de acest lucru în preajma lui mai mult decât lăsam să se vadă.

Când a intrat parcă am simțit cum scade temperatura camerei, ochii lui hipnotici au privit direct în ochii mei și pentru câteva secunde n-am putut respira. Imediat m-am gândit la Puf și la ochii lui mari și triști, el nu știa unde sunt pentru că nu voia să-l mai văd vreodată pe Mr. K. , știam că avea dreptate, știam că era cel mai bine pentru toată lumea, știam că în orice moment puteam să cedez și să mă trezesc în vechile mele așternuturi,  poate asta îmi doream cu adevărat. Puf era grozav în pat, dar nu era el, nu avea acel parfum greu și masculin pe care îl avea Mr. K. .

  • La ce te gândești?
  • La Puf.
  • Nu știe că ești aici cu mine?
  • Tu ce crezi?
  • Ar trebui să-i spui. El te face fericită.
  • Atunci de ce sunt aici cu tine?
  • Eu sunt altceva pentru tine.
  • Te urăsc.
  • Nu, îți dorești să mă urăști.

Am tăcut și l-am privit liniștită, îmi spusese că are neapărat nevoie să vorbească cu mine. Îl priveam și căutam acel neapărat pe chipul lui, nu era acolo. Știam că mă mințise, el voia doar să fie în preajma mea. Dependența de el mă făcea să mă urăsc. Fetele normale fugeau din calea celor ca el, eu fugeam spre el. Ce era greșit la mine? Cum poate fi cineva atât de atras de cineva care îi face atâta rău? Mă întrebam aceste lucruri oră de oră sperând să găsesc un răspuns, nu-l găseam niciodată.

  • O să mă despart de ea.

Nu am scos niciun sunet, puteam să simt însă cum mi se luminase fața. Intenția lui mă făcea fericită. Pentru o secundă uitasem de Puf sau de durere. Nu-mi mai era frică de orice aveam cu Mr.K.

  • Spune-mi că nu e bine ceea ce vreau să fac.
  • Aș vrea, însă nu pot. Eu vreau să te desparți de ea pentru mine.
  • Și dacă n-aș face-o pentru tine?
  • Tot aș vrea să te desparți de ea.

M-a privit de parcă eram ultima lui speranță. Era mai mult la mijloc decât ceea ce îmi spunea, ceva se întâmplase, puteam să văd în ochii lui, era rănit. Nimeni nu-l cunoștea mai bine ca mine și el știa acest lucru. Când împărtășești durere cu cineva legătura dintre voi devine mai puternică și chiar dacă vă certați încă vă cunoașteți sufletul unul altuia. Nu cred că există ceva mai puternic de atât.

Stare #27

20229315_1213007015512743_168598184807011258_n

Mi-am făcut curat în viață. Unfriend. Unfollow. Știu că sună copilăros, dar nu e. E chiar sănătos. Mi se pare o absurditate să păstrezi o persoană pe care cândva o iubeai, dar care te-a jignit și te-a rănit la urmăriri pe rețelele tale de socializare doar din orgoliu. Eu îi blochez și trec peste frumușel, fără orgoliu, fără alte complicații. Când primesc seen de câteva ori la rând dau block. Acel seen e o lipsă de respect pe care aleg să nu o tolerez. Nu are rost să mă duelez cu situații sau oameni care mă seacă de energie. N-o să-mi cer iertare pentru felul în care aleg să vindec rănile provocate de alții. Sunt sensibilă, de ce trebuie să-mi cer iertare pentru asta? – e calitate atât de rară.

Am realizat de ce n-am mai scris nimic productiv, eram incredibil de epuizată de toate aceste situații, mă simt atât de eliberată acum. E drept că mă simt vinovată deși nu sunt atât de vinovată cum simt, parcă doar eu am greșit, parcă eu am provocat totul, poate nu trebuia să le zic nimic, poatre trebuia să tolerez eu mai mult, poate sunt eu prea reticentă. Aici era casa mea și acum nu mai am pe nimeni. Cluj-Napoca m-a schimbat, m-a transformat în acestă persoană frumoasă și îmi e din ce în ce mai greu să mă adaptez acasă. Jur, Cluj-Napoca parcă e altă lume, e un loc unde înveți să te accepți pe tine așa cum ești și să le dai pace celor care te neliniștesc

Știu că am greșelile mele, știu că pot fi prea mult, știu că pot fi rea. Nu-mi caut scuze. Însă merit să fiu tratată cu respect și considerație. Doar pentru că fac pe bufonul pentru amuzamentul tuturor nu înseamnă că sunt proastă, ci că știu ce înseamnă să fii trist și fac tot ce pot ca cei din jur să nu simtă niciodată acel gol pe care îl lasă tristețea. Cred că atunci când o persoană acceptă să primească mai puțin decât oferă sau merită nu se iubește pe sine.

Mereu mi-a fost greu să mă despart de prieteni, însă cumva mereu o fac pentru că mă respect pe mine suficient de mult cât să știu când e cazul să ies dintr-o situație care îmi face rău.

 

Stare #26 (rescriere)

4fc5d7f0447d2d565c551b974b9a04b9

Am decis să șterg starea #26 și s-o rescriu pentru că eram patetică, nu pot fi supărată pe o copilă de cincisprezece ani, am fost și eu ca ea cândva. Eram nervoasă. Și nici nu pot să rămân prietenă cu A. așa cum am sperat, pare non stop enervant de prezența mea și cel mai bine e să-i dau pace pentru că deja i-am dat prea multă atenție.

Am să scriu despre ceva frumos care mi se întâmplă de zece zile. Mdaa, e un tip. Mi-am luat inima în dinți și i-am zis da lui Mcdreamy din ONS-ul meu. E prima oară când încep o idilă și lucrurile sunt atât de simple. Se vede că tipul știe ce vrea. Sunt o altă persoană în jurul lui. Mcdreamy crede că aceasta ar trebui să fie melodia noastră având în vedere felul în care ne-am cunoscut. Mdaa, sunt super fericită și mă bucur că problema nu a fost niciodată la mine, adică poate îi alegeam prost și atât.

Am să mai scriu despre faptul că de mâine o să scriu din nou povești, recenzii și mă apuc de mult promisele interviuri. Am fost foarte leneșă și n-am nicio scuză.  Îmi pare foarte, foarte rău. Cred că acest post demonstrează că m-am maturizat și am ales să-i dau pace trecutului chiar dacă acum mi se pare totul neclar, chiar dacă mă doare să pierd alți prieteni. Cred că acesta e ciclul vieții pierzi, câștigi, pierzi, câștigi.

Cuvinte (2)

elizabeth-tsung-192254.jpg

E prima oară când nu pot scrie deși sunt rănită. Cred că e un pic diferit de data asta.

Râd mult pentru că sunt o persoană foarte tristă, e mai simplu să fiu veselă, nimeni nu mă întreabă nimic. Poți să-l numești  mecanism de apărare. Mi-am fortificat zidurile, deși îmi propusesem să nu o fac. M-am mințit pe mine că n-o să fac ce fac de obicei, că n-am să mă prefac de parcă totul e ok. Ce altceva aș fi putut să fac? Asta înseamnă să ai forța de a trăi. Nu mi-am dat voie să plâng și acum, deși vreau, nu pot. Sunt prea mândră. Știu că totul se întâmplă din vina mea.

Nu te pot privi pentru că tu știi toate astea, nu mă pot ascunde de tine. Tu știi cine sunt cu adevărat. Tu știi că nu spun problemele mele nimănui, că nu aștept să fiu salvată ci ascultată, că sunt sensibilă, că sunt mult mai matură decât las să se vadă, că știu să ascult, știu să tac, știu să iubesc. Tu știi. Și tocmai pentru că știi, vreau să înțelegi că nu te evit pentru că te urăsc, te evit pentru că nu vreau să te simți responsabil pentru felul în care mă simt acum. Serios, sunt ok.

 

 

Stare #25

ryan-loughlin-280565

 Duminică noaptea în timp ce stăteam cu picioarele în apă pe malul mării și priveam luna cum atârnă deasupra ei, am realizat de ce îmi place atât de tare să o privesc. Semănăm destul de mult. Luna e plină de cicatrici, are o parte întunecată, are faze, își schimbă culorile din când în când, e misterioasă,  trăiește în umbra altcuiva, are o oarecare putere de atracție, mulți se îndrăgostesc de ea, însă puțin o iubesc pentru ceea ce este cu adevărat – un loc gol. E la fel ca mine. Luna nu e fragilă, nu e inocentă, nu e drăgălașă și nici eu nu sunt.

Nu îmi e frică să stau singură pe întuneric. Nu îmi e frică să strălucesc pentru alții. Nu îmi e frică de demonii mei, am învățat să dansez cu ei. Am desenat o hartă cu toate rănile mele. Sala cu sertare e inundată acum. Într-o zi Hades va avea sufletul meu și nu mă sperie. Hmm. Mereu mi-a plăcut de Megara, Iadul nu o speria. Dar spre deosebire de ea, eu nu cred în Hercule.

Corali mor. Reciful moare. Încălzirea globală e reală. Toată lumea crede că sunt vegetariană pentru că vreau să slăbesc. De ce sunt oamenii atât de tâmpiți?

Iubesc petrecerile pentru că pot pierde controlul. Iubesc să fiu amorțită de alcool pentru că pentru câteva ore uit că sunt o perfecționistă și mă relaxez. Poate sunt dependentă de sex și iubire.

Nu prea îmi  e frică de nimic. Știu că pot supraviețui. O inimă frântă nu înseamnă nimic pentru mine, trece cu înghețată. Toți vorbesc despre pasiunea mea, dar ce e pasiunea? Am o forță a mea. Absorb durerea tuturor și jelesc tragedii care nu sunt ale mele. Poate sunt prea rebelă sau poate oamenii din jur sunt prea incuiați pentru felul în care văd eu lumea. De ce trebuie să fie problema la mine?

Sunt mai singură ca niciodată deși am mai mulți prieteni ca oricând. Niciodată n-am simțit că aparțin undeva. Mereu am simțit că prietenii mei nu evoluează în același timp cu mine și m-am plictisit de ei în cele din urmă. N-am găsit niciodată ceea ce caut, pe cineva care mă iubește în ciuda goliciunii mele.

Șaisprezece din nou

d657b0d3720c3aa8d4c261103c540ab1

Ea avea șaisprezece ani, el avea nouăsprezece. A fost mentorul ei. A fost cel mai bun prieten al  ei. A fost prima ei iubire. Ori de câte ori îl revede se simte din nou de parcă orice e posibil, de parcă are lumea la picioare și luna în palmă, de parcă are din nou  șaisprezece ani.

Obișnuiau să fure vișinata părinților lor, să fumeze bong, să înoate în mijlocul nopții, să facă cerculețe cu mașina, să se îngroape în nisip, să joace rummy (ea pierdea mereu), să se bată cu apă sau noroi, să joace leapșa sau ascunselea. Iubeau marea și plaja. Iubeau filmele și serialele.

El a învățat-o să deseneze nuduri, îi aducea cărți, o încuraja să scrie, să asculte muzică bună. Era dependent de dragoste și sex, acestea erau subiectele lor preferate, o învăța tot ce știa el pentru că nu voiai să profite vreodată un alt băiat de neștiința ei. Nu e o surpriză pentru nimeni faptul că a ajuns să aibă aceiași dependență ca și el. A învățat-o totul despre stele și astronomie. A învățat-o cum să fie rece și detașată. A învățat-o cum să devină el.

O privea de parcă era o păpușă de porțelan, își dorea să o păstreze mereu departe de tot ce era rău în lume. A protejat-o chiar de el însuși, credea că el ar fi distrus tot ceea ce era bun și inocent la ea. A iubit-o într-un fel în care o făcea să simtă invincibilă. Nu și-a imaginat niciodată că îi va frânge inima. Acum caută fărâme din el în fiecare care bărbat, însă nici unul nu se compară cu el. Îl iubește și acum. Îl va iubi mereu.

 

Cuvinte

Processed with VSCOcam with m3 preset

Nu știu ce vrei de la mine. M-ai rănit și m-am ascuns ca un copil fricos sub pătură. Tu nu înțelegi ce putere ai asupra mea, ești singurul pe care l-am lăsat să vadă cât de vulnerabilă sunt de fapt și nu suport să văd cum te folosești de acest lucru în favoarea ta. Te-am întrebat dacă ești supărat pentru că îmi pasă, nu trebuia să fii atât de răutăcios. De ce mă faci să mă simt vinovată pentru că tu nu știi ce vrei? De ce te prefaci de parcă niciodată nu ți-am arătat exact ce simt? – eu mereu am fost clară. Îi refuz pe cei care mă vor pentru că nu sunt tu și încep să cred că am greșit. Construiesc o nouă armură din vechile mele răni ca să te țin departe de mine. Prefer să retrăiesc durerile din trecut decât să accept că lacrimile care stau să cadă sunt provocate de tine. Nu pot vorbi cu tine despre tine și asta mă întoarce pe dos. Îmi e foarte dor de tine, dar n-am să fac nimic în privința aceasta, poate o să-mi treacă sau poate mă obișnuiesc cu senzația. Tu ești motivul pentru care aș vrea să fiu mai fragilă, mai inocentă, mai drăgălașă, mai frumoasă. Mă faci să mă simt atât de neavenită. Uneori simt cum mă judeci pentru toate greșelile mele. Mereu voi fi aici să te ascult, mereu o să-ți dau cel mai bun sfat, mereu o să-ți vreau binele. Îți datorez atât de multe. Însă nu pot continua să fiu îndrăgostită de tine… tu nu o să mă vrei niciodată.